Coroanele în formă de palmetă

Dr.ing. Florin ACATRINEI
producător pomi altoiți
www.pomaltoi.ro

După cum poartă și denumirea, sunt conduse după forma palmei. Adică vor fi dezvoltate pe lungimea rândului și îngustate spre intervalul rândului. Pomii conduși în aceste forme vor determina ca rândurile să devină ca niște „garduri fructifere”.
După poziția șarpantelor coroanele tip palmetă sunt de mai multe feluri, dar cele mai utilizate în producție sunt: palmeta etajată cu brațe oblice, palmeta etajată cu brațe orizontale, palmeta neetajată cu brațe oblice, palmeta neetajată cu brațe orizontale, palmeta simplă, palmeta liberă, palmeta evantai. În principiu aceste coroane au un ax central pe care sunt inserate șarpantele începând de la nivelul trunchiului, care poate avea o înălțime ce pleacă de la 40-50 cm. Aceste șarpante pot fi perechi, câte una de o parte și de cealaltă pe rândul de pomi, formând etaje. Etajele pot fi în număr de 3 sau 4 în funcție de distanța dintre ele și înălțimea pomilor pe care o stabilim. Distanța dintre etaje este determinată de vigoarea și tipul de fructificare speciei și soiului și poate începe de la 50-60 cm și ajunge la 90-120 cm la cele cu vigoare mai mare de creștere. Înălțimea pomilor, are ca regulă, să fie mai mică decât distanța dintre rânduri cu 1 m, pentru a evita umbrirea între rânduri. Șarpantele pot fi conduse oblic, la unghiuri de peste 45 grade față de verticală, sau la orizontală la unghiuri de inserție cu axul de 90 grade.
Cea mai utilizată a fost și este palmeta etajată cu brațe oblice. Ea se poate utiliza cu succes la mărul altoit pe M106, la păr, dar și la sâmburoase cu excepția cireșului care este mai greu de controlat în asemenea formă de conducere. La această palmetă este nevoie ca șarpantele superioare să fie conduse la unghiuri mai mari față etajul inferior pentru a se menține echilibrul de creșterte pe verticală. Pentru formarea acestei coroane, după plantare, se scurtează pomii cu 10-15 cm deasupra zonei în care dorim să avem primul etaj. În următorul an se aleg cele două șarpante și un ax. Ramura pentru ax este bine să aibă lungimea egală cu distanța la care vom proiecta etajul 2, fără a fi necesară scurtarea pentru provocarea ramificării. Dacă este mai lungă se va scurta pentru a avea ramificări în vederea formării etajului 2. Ramurile care vor forma primul etaj se deschid față de ax la unghiuri de 45-50 de grade, pentru a se suda bine de ax și a nu exista apoi riscul dezbinării. Dacă sunt mai lungi de 50-60 cm se scurtează pentru a ramifica. În anul doi se va forma etajul doi în aceleși condiții dar șarpantele vor fi conduse la unghiuri de inserție mai mari cu 5-10 grade față de cele de la primul etaj. Șarpantele în cadrul fiecărui etaj se vor echilibra prin poziționarea vârfului de creștere față de verticală: mai spre verticală la ramurile slabe și mai spre orizontală la cele puternice. Din ramificațiile de pe șarpante se vor forma subșarpante ce vor fi conduse pe orizontală la prima sârmă și se vor alege ramurile de prelungire a șarpantelor. Atât la etajul 1 cât și la etajul 2 se formează unghiurile indicate, prin palisare, dar vârful ramurilor va fi lăsat spre verticală pentru a consolida bine aceste etaje. Abia după consolidare șarpantele se conduc oblic, fără curbură. Nu se va trece la un etaj superior până ce nu am consolidat bine etajele inferioare. Numai astfel vom putea menține în echilibru creșterea pe verticală a pomului.
Palmetele, cu excepția palmetei libere, cer montarea unui sistem de susținere cu 3- 4 rânduri de sârmă, care determină costuri suplimentare. Impun conducerea strictă a pomului după schema coroanei, uneori împotriva tendinței de creștere naturală a pomului. Sunt necesare materiale elastice pentru legarea ramurilor de sârmă. Elementele de schelet sunt permanente, nepermițând o înoire a acestora, iar în cazul în care o șarpantă dinspre baza coroanei s-a dezbinat sau s-a îmbolnăvit și uscat, spațiul pe care îl ocupa în coroană este greu de acoperit de alte ramuri. Șarpantele inserate în poziție superioară pe ax vor domina pe cele inferioare, pomul având mereu tendința de a avea putere de creștere în partea superioară, în detrimentul părții inferioare, iar menținerea creșterii pomului și în partea inferioară a coroanei este dificilă. Prezența sârmelor în interiorul coroanei poate provoca răni asupra ramurilor, prin frecarea acestora determinată de vânt. Nerespectarea strictă a șablonului, mai ales în ce privește unghiurile de inserție a șarpantelor pe ax, provoacă dezechilibre în coroană greu de restabilit prin tăierile de rărire și fructificare. Aceste coroane necesită a fi formate de oameni specializați și sunt destul de laborioase. Toate aceste dezavantaje le-au făcut să piardă teren în fața altor forme de coroană utilizate mai nou în livezile intensive și superintensive cum ar fi fusul tufă sau fusul zvelt, de care vom vorbi în articolul viitor.