Costel Suvac a murit în poala mamei sale

Cel mai bun navomodelist al Bacăului a fost condus ieri pe ultimul drum de către rude și prieteni • moartea lui Suvac a fost cauzată de un cancer la stomac, căpătat într-o scurtă viață plină de privațiuni • cu cîteva ore înainte de a muri el a cumpărat pește din piață, l-a curățat dar n-a mai avut timp să mănînce • în momentele dinaintea morții s-a agățat de singurul braț al mamei sale, pe care a fixat-o cu privirea înlăcrimată de durere și a iertare • un vecin a acceptat să-i fie folosit telefonul, doar după ce s-a convins că Suvac este mort

Costică Suvac a fost un profesionist în construcția de navomodele, axat, în ultimii ani, pe realizarea de machete ale celor mai importante nave militare germane din cel de al doilea război mondial. S-a născut pe 23 iunie 1959 și a murit sîmbătă, 24 august 2002, puțin după ora 16,00, în urma unei crize de stomac, organ măcinat de cancer. A terminat studiile la Liceul „Lucrețiu Pătrășcanu”, în 1978. Ar fi vrut să frecventeze cursurile „Academiei Navale” din Constanța, dar nu s-a putut. Nu avea bani și trebuia să aibă grija de cea care i-a dat viață, dar și de frații mai mici.

De modelism s-a apucat în 1970, iar după trei ani a intrat pe mîna profesorului universitar Marcel Fita, la care a ținut ca la un tată: „De la domnia sa am învățat tot ce știu, absolut toate secretele acestei meserii pe care o consider, mai degrabă, pasiune. Dumnezeu mi l-a scos în cale pe domnul Fita”, spunea Suvac acum trei luni, înainte de a pleca la Campionatul Mondial de Navomodelism de la Hanovra (Germania).

Interzicerea dreptului de a construi navomodele ar fi echivalat cu tăierea respirației. Navomodelismul a fost pentru el rațiunea de a trăi. Fost marinar de cursă lungă timp de 13 ani (mai 1980 – iunie 1993), Suvac a fost nevoit să renunțe colindatul mărilor și oceanelor din cauza regimului de viață. O boală cruntă i-a afectat pancreasul, ficatul și vezica biliară și l-a țintuit un an la pat. În trei luni a ajuns de la 90 de kilograme la 57. Din 1993 s-a ocupat exclusiv de construcția navomodelelor, renunțînd deseori și la pîine, pentru a-și procura materialele necesare.

„Mamă, nu mai am aer. Mă strînge ceva”

Sîmbătă, 24 august 2002, Costel Suvac a plecat în piață, cam pe la ora 15.00, să cumpere pește. S-a întors acasă, l-a curățat, dar n-a mai apucat să mănînce din el. Ultimele ore ale vieții lui Suvac sînt descrise de mama sa, Mărioara, o femeie în vîrstă de 77 de ani, care a dat naștere la cinci copii, dintre care acum mai are trei. Un alt frate de-al lui Costel, mai mare, a murit acum zece ani. „A plecat în piață cu ginerele și cu fiică-mea. A venit acasă cu pește proaspăt și mi-a spus să-l las să-l curețe cum știe el. Eu oricum nu puteam să fac o treabă mai bună, pentru că nu am decît o singură mînă (n.r., Mărioara Suvac și-a pierdut mîna stîngă acum 44 de ani, în urma unui accident de muncă la o mașină de dărăcit, la „Proletarul”). După ce a terminat de curățat peștele a zis că vrea să se întindă un pic. «Să-l lăsăm oleacă să se scurgă și apoi îl prăjești și mîncăm», mi-a zis. A avut atunci o primă criză, dar nu bănuiam că i se apropie sfîrșitul. Și-a revenit și s-a întors în bucătărie, după care s-a întins pe pat. Nu mi-a plăcut că s-a întors cu spatele la mine. Nu-i stătea în fire. L-am rugat să se întoarcă, dar n-a făcut-o. Simțea, probabil, că este ceva grav și nu avrut să-i văd fața. A dormit cam o oră și jumătate și, cînd s-a trezit, mi-a zis să mîncăm cîte o felie de pîine cu pate de ficat pînă e gata peștele. Apoi mi-a zis: «Hai să mergem dincolo, în sufragerie, să urmărim știrile la televizor». Eu i-am zis să schimbe postul că erau numai știri cu morți și nici unul dintre noi nu putea suporta, de cînd murise băiatul cel mare. Am apucat să fac mămăliga, dar nu să mai și mîncăm. A început să vorbească pe un ton aproape dușmănos și mi-am dat seama că are iarăși o criză. Mi-a zis să trag patul și să-l aștern, ca să se uite mai bine la televizor. Imediat s-a răzgîndit: «Mamă, lasă patul și hai să mîncăm!». Nu a durat mult și a strigat: «Vino încoace la mine!». Nu avea deloc liniște, nu voia să fie singur nici o clipă. «Mă strînge ceva la gît mamă. Nu mai am aer»”.

Vecinii au refuzat, în primă fază, să le fie folosit telefonul

Ultimele clipe ale vieții lui Costel Suvac au fost dramatice. Tot mama sa povestește: „Am scos salteaua și am așternut pe jumătate. A căzut cu capul în brațele mele, iar picioarele iau rămas inerte jos, pe dușumea. Mi-a mai spus «Mamă, am un leșin» și apoi n-a mai zis nimic. L-am stropit cu oțet, am încercat să-l revigorez. A deschis ochii și a început să plîngă, țintindu-mă cu privirea. Am reușit să-i pun o pernă sub cap cu greu, că nu mă lăsa să fac nici o mișcare. Mă ținea strîns de mînă. Apoi, deodată, s-a liniștit. Cînd i-am văzut unghiile vinete de la picioare, mi-am dat seama că a murit și am aprins o lumînare. Am ieșit și am sunat la o vecină să o rog să dea un telefon la fiică-mea, că noi nu avem. «Te-aș servi cu mare plăcere dar nu merge (n.r., telefonul). Am sunat la altă ușă și le-am zis că a murit Costică ,dar nu m-au crezut. «Nu se poate. L-am văzut azi în piață», mi-au zis. Își închipuiau că apelez la o astfel de stratagemă doar ca să-i înduioșez să mă lase să folosesc telefonul. În cele din urmă, vecinul și-a trimis soția să verifice că era adevărat ceea ce spusesem, după care și-au cerut scuze. Vecina a stat apoi cu mine toată noaptea, pînă dimineață”.

Înmormîntare la Cimitirul Sărata

Toată familia, cîtă i-a mai rămas Mărioarei Suvac, adică fiica, Eugenia Bostan, și fiii Jean Hanganu (n.r., înfiat de mic de un unchi al Mărioarei Suvac) și Viorel Suvac, s-a adunat ieri în modestul apartament de pe Mioriței pe care Costel l-a împărțit pînă sîmbăta trecută cu mama sa. Lacrimi și bocete, ca la mort. A venit preotul și a prohodit, apoi Costel a fost dus pe ultimul său drum pe acest pămînt, însoțit fiind de o parte dintre colegii de la Sport Club Municipal Bacău, de rude, vecini și cunoștințe. La ieșirea sicriului în curtea interioară a blocului, a izbucnit în plîns și Dorin Arădăvoaicei, directorul SCM Bacău: „Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească. A trăit modest, în sărăcie, vai de capul lui. Mulți l-au înșelat și au profitat de roadele muncii lui. Dumnezeu să mă ierte și pe mine, dacă i-am greșit!”.

În afară de membrii familiei, cel care a dus greul cu înmormîntarea a fost Petru Zaharioaia, coordonatorul secției de modelism de la SCM Bacău. S-a ocupat cam de toate. A ținut mult la Costel Suvac, ca un tată. Înmormîntarea celui care a fost Costel Suvac a avut loc ieri, după ora prînzului, la Cimitirul Sărata. (Marius AMBROZIE)

pe raster(sau cumva, alături)

Costel Suvac și-a expus navele în Belgia, Spania și Germania

Echipa lui Petru Zaharioaia a cucerit 21 de medalii la Campionatul Național de la Constanța de la sfîrșitul lunii iunie a.c, lăsînd mult în spate pe cea a gazdelor, considerată ca principală favorită. Marius Cheșcu (dublu campion național) și Costică Suvac (medaliat, de asemenea, cu aur) au reprezentat ulterior România la Campionatul Mondial de la Hanovra (Germania). Performanța băcăuanilor a fost realizată, atunci ca și în alte dăți, în condiții greu de imaginat, constructorii fiind nevoiți să-și păzească noaptea lucrările pentru a nu rămîne fără ele. „Numai n-am făcut infarct. Nu a fost nimeni în primele două zile ale concursului de la Constanța care să aibă grijă de lucrările pariticipanților. Efectiv, am fost obligați să facem de pază pentru că sala unde erau depozitate machetele era mai mult decît neprotejată. După două nopți de veghe, am reușit să convingem femeia de serviciu să încuie ușa”, își amintește Petru Zaharioaia.

Fiecare dintre lucrările prezentate de participanți are o valoare estimată la zeci de mii de dolari. Faptul că mulți dintre colecționarii de pe continentul american le achiziționează la prețuri exorbitante, peste 100.000 de dolari, spune și mai multe despre valoarea unui navomodel. Acesta este construit din mii de piese, pe parcursul a cîtorva ani buni de muncă. Cei care-și pierd zilele și nopțile cu această ocupație o știu cel mai bine, dar n-o mai spun. Pasiunea și îndărătnicia de a crea o machetă, în pofida lipsei banilor pentru procurarea celor trebuincioase, îi fac să renunțe la multe, chiar și la pîine, pentru a-și vedea treaba terminată bine.

Costică Suvac, medaliat cu bronz anul trecut la Campionatul European, autorul faimosului model „Bismark”, a cucerit titlul național la clasa C2 cu nava militară „Scharnhorst”, una pe care a definitivat-o cu o noapte înainte de plecarea la Campionatul Mondial de la Hanovra. Deși nava cu care a participat la „naționale”, „Hood”, și care nu a mai ajuns în Germania, nu era încă terminată, Costel Suvac a stîrnit admirația specialiștilor prezenți, inclusiv a reprezentanților federației. Costel Suvac a reprezentat România la Campionatul European de la Barcelona, din noiembrie 1999, iar în 2000 la Campionatul Mondial din Belgia, de unde s-a întors cu o medalie de bronz.

„Mondialele” de la Hanovra s-au transformat într-un calvar

Pasiunea și habotnicia navomodelistului băcăuan Costică Suvac s-au aliat cu greutățile vieții și l-au terminat fizic pe autorul unor lucrări (n. r., Bismark, Hood, Scharnhorst) pe care și le-ar dori în vitrină orice cunoscător în domeniu. Sănătatea unui om este mult prea scumpă. Ea nu poate fi acoperită de medalii. Costică Suvac, navomodelistul băcăuan care a cedat pe bani puțini macheta „Bismark” lui Traian Băsescu, a făcut o criză de stomac la două zile de la începerea Campionatului Mondial de Navomodele din Germania. Suvac a fost internat la un spital din Hanovra, tocmai în perioada în care avea nevoie cel puțin de o recompensă morală după ce s-a chinuit la construcție și apoi să iasă în fața lumii cu două machete de calibru, „Scharnhorst” și „Hood”. Ultima piesă menționată nici n-a mai ajuns în Germania, dovadă a preocupării celor care se laudă tot timpul cu realizările altora. Ca să nu existe vreo confuzie, precizăm că Suvac nu a mîncat niciodată lebede. El nu a mîncat, adeseori, nici măcar mîncare. Nopți întregi consumate alături de schițe, documentații, piese, vopsele și altele și-au făcut efectul. O mîncare caldă a fost înlocuită cu o lingură de bicarbonat, zi după zi și noapte după noapte. „El a căzut din picioare, pe stradă, din cauza subnutriției și a oboselii și acum o lună. Sportivii și antrenorii din lot au pus bani, mînă de la mînă, să plătească spitalizarea. Era obligatoriu să urmeze indicațiile medicilor pentru a se reface”, a afirmat Petru Zaharioaia.

Înainte de a pleca în Germania, cu gîndul să participe și el la competiția mondială, Suvac a spus că „are bani cît să nu moară”. O cheltuială în plus era trecută la capitolul „Interzis”. „Ar fi fost binevenită o cît de mică sponsorizare, măcar pentru o noapte de cazare”, spunea atunci Suvac, dar nu l-a auzit nimeni. Nici măcar Dumitru Brăneanu, vicepreședinte al Cosiliului Județean Bacău și președinte al secției de modelism de la SCM Bacău, pe care a sprijinit-o cît a putut, adică deloc.

„Scharnhorst este cea mai bună machetă a mea”

Suvac s-a profilat pe construcția de machete ale navelor de război germane. Trei piese grele, „Bismark”, „Scharnhorst” și „Hood” au luat medalii la toate competițiile la care au participat, indiferent că au fost interne sau internaționale. Cea mai valoroasă, aflată în proprietate personală, este „Scharnhorst”, după cum declara autorul cu două luni înainte de a muri: „Este a treia machetă cu care am participat la Constanța. Am început-o în iarna lui 2000, prin decembrie, și am terminat-o în mai 2002. O consider cea mai bună machetă a mea. Am construit-o special la o dimensiune mai mică, pentru a nu avea probleme cu transportul”.

„HMS Hood” a fost trimisă la Tîrgu Jiu, spre evaluare, înainte de Campionatul Mondial din Germania, și dusă a fost. De anii de muncă, adunați într-o lucrare de o valoare foarte mare, profită acum un individ din București care, probabil, își freacă mîinile a satisfacție că nu mai trebuie să plătească nici un leu, pentru că nu mai are cui. Costică Suvac a murit, dar a lăsat moștenire bunul simț, unul la care profitorii nu se înghesuie. (Marius AMBROZIE)