Pentru a ajunge la rezultatele dorite, schimbarile de directie nu trebuie ocolite, acestea facind parte din strategia pe care sintem obligati sa o promovam. Aceasta ar putea fi una din concluziile celor mai recente demersuri politice intreprinse de liderii UDMR pe tema afirmarii identitatii nationale a maghiarimii romane.
Adaptarea formulelor tinind seama de evolutiile evenimentelor politice interne, dar si ale celor ce se petrec pe plan extern.
Mult-dorita si mediatizata tema a autonomiei administrative si autoguvernarii locale ne este servita, acum, intr-o noua croiala ce ar tine cont de tendintele pe plan european si ale organismelor care le tuteleaza. Acelasi continut servit intr-un alt ambalaj. Mai democratic, dupa cum a tinut sa ne lamureasca europarlamentarul independent Laszlo Tokes intr-o interventie facuta la reuniunea Parlamentului UE desfasurata in aceste zile la Bruxelles. Constatind ca in contextul politic actual secesiunea teritoriala nu ar avea nici o motivatie in cazul Transilvaniei, solutia nu ar trebui sa fie alta decit autoguvernarea colectiva a maghiarimii, care sa se infaptuiasca in conditiile respectarii principiilor formulate in Constitutie – integralitatea si independenta tarii.
Asadar, oricum am privi lucrurile, oricum am coti-o dupa porumb, leit-motivul ramine acelasi: maghiarimea si drepturile acesteia ca majoritate minoritara intr-un areal geografic conturat cu claritate: spatiul traditional. Pentru aceasta – ne spune Marko Bela, este nevoie de o regindire organizatorica in sensul unei reorganizari administrative care sa tina seama de indentitatile regionale. Ca model pentru acest tip de structura ar putea servi Tinutul Secuiesc. Nici ca se putea altfel! Asadar, obsesiile nu dispar odata cu schimbarea de macaz; linia de deplasare ramine aceeasi, chiar daca in paralel exista si alte trasee, fapt ce demonstreaza sindromul fixismului pe fondul crizei de idei si al bunelor intentii adevarate in ceea ce priveste optimizarea organizarii sistemului teritorial-administrativ.
Ce ar mai putea insemna aceste reasezari, din perspectiva liderilor UDMR? Crearea de zone sau regiuni traditionale, dar si revenirea la vechile unitati ce au fiintat inainte de reorganizarea administrativ-teritoriala din urma cu 40 de ani, respectiv a unora dintre comunele desfiintate sau comasate. Aceasta ar insemna sa ne intoarcem la ce e firesc – a mai precizat Marko Bela, aflat evident sub efectele unei tensiuni emotionale ce i-ar putea afecta capacitatea si logica de gindire. Si tot domnia sa incearca sa ne convinga asupra necesitatii de schimbare a mentalitatii de abordare a problemelor minoritatilor nationale. Omitind, insa, sa se refere si la alte etnii, in afara de cea maghiara. Cu alte cuvinte: ceea ce exista dincolo de mine nu ma intereseaza.
Pentru relansarea tuturor acestor concepte, un an electoral, cum este si acesta, ofera un larg cimp de manevre politice.
Prin crearea si botezul juridic al Partidului Civic Maghiar, UDMR a pierdut serios din viteza, electoratul traditional-fidel avind posibilitatea de a-si revizui atitudinea in fata urnelor. Cu riscurile implicite: acelea de a rata accederea in Parlament si rolul de jolly-jocker in formarea si sustinerea guvernelor. O situatie cu adevarat paradoxala, prin care o minoritate relativ semnificativa sa dicteze actele unei majoritati. De aici pretentii, conditionari, favoruri, cedari. Iata de ce cred ca a venit timpul ca normalitatea invocata de presedintele Marko Bela sa-si intre in drepturi, dar in sensurile dorite de majoritate, si nu invers. Localele din vara si generalele din iarna pot, trebuie sa dea semnalul si in aceasta directie.
Spre a fi obiectivi pina la capat, sa recunoastem ca visele frumoase mentin tonusul optimist si dorinta de actiune cu nadejdea transformarii lor in realitate. Sa nu rapim aceasta bucurie niciunuia dintre liderii maghiari. Cu conditia sa-i tragem de mineca, spre a-i readuce din lumea virtuala in cea reala orideciteori va fi nevoie.
Lasă un răspuns