Daca ziarele ce apar in „provincie” ii au o realitate bine asumata, marile cotidiane, cele cu difuzare nationala, intimpina dificultati tot mai mari in a-si atrage publicul. Public necesar nu pentru ca patronii ziarelor si-ar dori sa aiba cititori, ci pentru ca numai de la un numar de cumparatori in sus se cistiga reclamele pentru paginile ziarului. Altfel, un cotidian nu ar putea sa existe. Pretul sau real, calculat dupa preturile de cost, ar fi enorm. Ar fi mai scump decit o carte. Asa stind lucrurile, ziaristii de la marile cotidiane fac pe naiba-n patru ca sa umple ditamai colosul. Si cum nu-l pot umple cu realitate, pentru ca nu exista atita realitate incit ea sa umple un ziar, recurg la tot soiul de stratageme. Dau un exemplu, dar el ar putea fi oricare altul, pentru ca exista o practica ajunsa curenta in acest sens. Pe prima pagina a unui supliment (marile cotidiane nu-si ajung lor insele, au nevoie de tot soiul de suplimente zilnice) se anunta mare si tare ceva despre sex: sexul extrem si se da de inteles, din subtitluri, ca acest „viciu modern” e ceva la el acasa in viata noastra de zi cu zi. Si nu poti fi decit de acord cu un astfel de articol-studiu, care vorbeste despre viata noastra. Cind mergi la paginile dedicate subiectului, peste ce dai? Nici vorba ca ziaristul nostru sa fie preocupat de normalitate. De fapt, descoperi ca articolul este despre sexualitatea patologica. O fi avind sens asa ceva intr-un ziar? Ca doar ziarul nu e publicatie de specialitate. Nu are sens si e limpede ca ziaristul a mers razna, ca nu pricepe nici ce e presa, nici ce trebuie sa scrii pentru un ziar. Redactorul sef trebuie sa inghita galusca, altfel nu are cu ce umple paginile. Si uite asa, ce primim de la marile ziare e mai degraba umplutura. De altfel, suplimentele zilnice ale cotidianelor de mare tiraj si adaugarea de colectii de carti oferite la un pret de cinci ori mai mic decit pretul pretins de edituri, arata marea lor problema: lipsa publicului. Ion Cristoiu a „mirosit” problema cu ani in urma. Aflat pe vremea aceea la „Evenimentul zilei”, a fabricat niste stiri despre gaini violate si despre organul sexual al nu stiu carui african. Pe vremea aceea insa nu era vorba in mod special de criza, desi ideea lui Cristoiu a venit pentru a spori numarul de ziare vindute. Ci a fost, din partea ziaristului, si multa ironie (de fapt un sarcasm bine disimulat) pentru consumatorii de stiri ai acelei perioade, avizi de tot soiul de mizerii: fapte stranii, violenta, sex. Cristoiu a facut o treaba desteapta, pentru ca el este un jurnalist ce sta in umbra unui om de cultura – critic literar, cercetator literar, editor – si asta ii da substanta in tot ce face. Nu acelasi lucru se poate spune despre oamenii ce au cistigat o notorietate de jurnalisti, in anumite conjuncturi. Nistorescu, de pilda, care luind expresia „Nutzy – Spaima Constituti’i”, a preschimbat-o, ca un ziarist novice si lipsit de glagorie, in „Nutzy – Spaima Putii”, lansind sub acest titlu un editorial de toata jena. Sefii marilor cotidiane ar trebui sa mai viziteze provincia, ca sa-si aduca aminte ca jurnalismul se face cu fapte, cu realitati si nu doar cu vorbe aduse din condei.
Dan PERSA
Lasă un răspuns