Crăciunul cînd nu s-a întîmplat mai nimic

Claudiu BOANGIU

Cînd revii în fața ecranului computerului, după două zile de liniște sufletească, bucurii împărtășite cu familia și prietenii, dar și după prea-îndestulătoarele bucate cu care te-ai luptat de Crăciun, iar colegul îți șoptește zîmbitor: „vezi că, azi, tu scrii editorialul”, înțepenești nițel. Iei ziarele, cauți subiectele zilei, îți ispitești colegii despre ce lucruri ieșite din comun s-au mai întîmplat, în tîrg și prin județ, în ultimele două zile. Te dai de-a dura, în căutarea unor „cestiuni grele”, care să-ți stîrnească penița a editorial. Unde mai pui că, avînd burta plină și sufletul împăcat, vezi viața ceva mai în roz și, îmbunat de spiritul Crăciunului, vrei să zici tuturor numai de bine.

Pentru ziarist este evident că grosul evenimentelor se puteau întîmpla la biserici, spitale și poliție. Așa că te proțăpești în mijlocul redacției și te pui pe descusut, despre ce s-a petrecut pe aste domenii. Te bucuri că s-au născut 35 de copii sănătoși și te amuzi de mîndria cu care colega te anunță că au venit pe lume mai multe fete. Te intrigă că, din mulțimea celor care au făcut viață grea medicilor de gardă la Urgențe, majoritari au fost cei agresați. Cum Dumnezeu? în alți ani, cei mai mulți se tăvăleau, galbeni la față și cu ochii cît cepele, din cauză că le-au căzut greu „porcăriile” afumate și sarmalele grase, stropite din belșug cu băutură. Colegul care are Poliția încearcă să te gîdile la inspirație, anunțîndu-te că sînt și trei morți, din cauză de prea multă băutură. Unul a picat în crîșmă, altul, în fața bombei, iar al treilea, parcă nevrînd să mai dea cineva cu subsemnatul despre ce s-a întîmplat cu el, a murit, cuminte, acasă. Așadar, Bachus și-a primit ofranda cu iz de pildă de cuprins în manualele celor de la Alcoolicii Anonimi. S-au mai găsit și doi tembeli, care au violat o tînără. în timpul ăsta, peste o mie de oameni se rugau Domnului, în bisercia Sfîntul Dumitru din Bacău. âți place să crezi că asta s-a întîmplat în mai toate bisericile, de pretutindeni, și te bucuri că mai există credință. Chiar dacă tu ai trecut pe la biserică numai cît să aprinzi două lumînări.

în minte îmi vin toate relele care ne-au năpădit anul ăsta: inundații repetate, aviara, epidemia de rujeolă. Revăd chipurile sinistraților, pe care i-am întîlnit zilele trecute. Unii, schimonosiți de dorința de a primi mai mult decît au avut vreodată, alții, nu împăcați cu cele prin care sînt obligați să treacă, dar dornici să trăiască spiritul Crăciunului ca și cînd nimic nu s-ar fi întîmplat. Bătrînii prea bătrîni, care au renunțat să mai lupte, dar și cei care au avut puterea de a-mi spune o glumă. Copiii, care știau doar că Moșul trebuie să vină, c-au fost cuminți. Dezgrop din memorie noianul de dorințe pe care le-am auzit de la ei, în zilele premergătoare Crăciunului. Multe. Și tot multe sînt cele care nu s-au îndeplinit.

Nu s-au întîmplat foarte multe și nici foarte grave, de Crăciunul ăsta. O spunt toți colegii, derulînd evenimentele pe care le-au întîlnit în anii de dinainte. Chiar și așa, cu gîndirea distorsionată de rozul binelui, mă încearcă, totuși, o întrebare. „De Crăciunul ăsta, oare, nu s-a întîmplat ceva?” anunțîndu-te că sînt și trei morți, din cauză de prea multă băutură. Unul a picat în crî

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!