Credibilitatea și cultura politică

Negocierile post-electorale pentru desemnarea premierului, constituirea noului Guvern și validarea acestuia au ținut, în ultimele trei săptămîni, capul de afiș al vieții politice românești, al cărei leit-motiv a fost constituționalitatea opțiunilor noului președinte al țării, în contextul în care nici o formațiune politică nu a obținut, la scrutinul din 28 noiembrie anul trecut, majoritatea voturilor electoratului. S-a apelat, în această situație, la majoritatea dobîndită prin sistemul de alianțe între partide, soluție agreată de unii, respinsă de alții. Pînă la urmă, Guvernul „a trecut”, dar nimeni nu poate spune cu siguranță cît va rezista, existînd suficiente păreri că ne îndreptăm, totuși, spre „anticipate”. Soluția respectivă ține de multe conjuncturi și vom vedea ce se va întîmpla. Chestiunea care se pune acum, atît pentru politicieni, cît și pentru oamenii simpli, este conținutul în sine al Constituției române, care nu prevede soluții pentru situații mai puțin obișnuite. De aici, starea de dezorientare și posibilitatea unor interpretări care nasc suficient de multe acuze și reacții de respintere, lăsînd electoratul într-o permanentă incertitudine. Iată de ce am considerat că este potrivită o comparație între legea supremă a țării noastre și cea a Statelor Unite ale Americii.
Indiferent de părerile – pro sau contra americane, trebuie să luăm în seamă faptul că Statele Unite ale Americii reprezintă națiunea care beneficiază de efectele unei Constituții care a dăinuit peste 200 de ani și va dăinui de-a lungul epocilor viitoare, demonstrînd că aceasta este capabilă de a fi adaptată și aplicată diverselor crize ale preocupărilor umane.
Timp de peste două secole ea a călăuzit evoluția instituțiilor guvernamentale și a asigurat baza pentru stabilitatea politică, libertatea individuală, dezvoltarea economică și progresul social. Constituția americană este cea mai veche constituție a lumii aflată în vigoare, ea servind drept model pentru multe alte constituții, inclusiv pentru Constituția României. Constituția americană își datorează rezistența în timp simplității și flexibilității sale. Destinată inițial să ofere un cadru legislativ suprem pentru guvernarea a patru milioane de oameni trăitori în 13 colonii foarte diferite, de-a lungul coastei Atlanticului, prevederile sale de bază au fost atît de judicios concepute încît cu numai 26 de amendamente ea servește acum nevoilor a peste 240 de milioane de oameni din 50 de state, la fel de deosebite între ele și care se întind de la Oceanul Atlantic pînă la Oceanul Pacific. Genialitatea Constituției în modul de organizare a guvernării federale a conferit Statelor Unite o stabilitate extraordinară pe parcursul celor două secole. Declarația Drepturilor Omului și amendamentele constituționale ulterioare garantează poporului american posibilități depline de a se bucura de drepturi cetățenești fundamentale.
în momente de criză națională guvernul este tentat să încerce suspendarea acestor drepturi în interesul securității naționale. în Statele Unite, asemenea măsuri au fost întotdeauna luate șovăielnic și cu cele mai scrupuloase măsuri de siguranță. în timpul războiului, de exemplu, a fost necesară cenzurarea corespondenței între Statele Unite și anumite țări străine, în special a corespondenței dintre cei trimiși pe front și familiile rămase acasă. Dar nici chiar în timpul războiului nu s-a abrogat dreptul constituțional la o judecată dreaptă. Persoanele acuzate de crimă – incluzînd dușmanii națiunii implicați în activități de spionaj, subversiuni și altele care ar putea amenința țara – au dreptul să se apere și în sistemul american sînt considerate nevinovate pînă li se dovedește vinovăția. Foarte interesant este faptul că majoritatea celor 26 de amendamente au izvorît din eforturi continuie de a extinde libertățile politice și civile ale individului, în timp ce doar cîteva privesc amplificarea structurii guvernamentale inițiale, concepute în 1787 în Philadelphia. Constituirea unei uniuni cît mai perfecte era problema evident cea aflată pe ordinea de zi pentru toate cele 13 state, în 1787. Și aceasta pentru că toate statele erau dornice să-și păstreze puterile suverane pe care le exercitaseră de la data desprinderii de Anglia, cu 11 ani înainte.
Imbinarea „drepturilor statelor” cu necesitatea unui guvern central nu era o sarcină deloc ușoară. Cei care au conceput Constituția au reușit acest lucru, permițînd statelor să-și păstreze toate puterile necesare pentru a reglementa viața cotidiană a cetățenilor lor, în măsura în care aceste puteri nu intrau în conflict cu nevoile și bunăstarea țării ca întreg. Această diviziune a autorității care poartă numele de federalism este, în esență, neschimbată pînă în ziua de azi. Puterea fiecărui stat asupra problemelor locale – cum ar fi învățămîntul, sănătatea publică, organizarea vieții economice, condițiile de muncă, căsătoria și divorțul, impozitul și forțele de poliție locale sînt pe deplin recunoscute și acceptate, astfel încît două state vecine au deseori legi foarte diferite în privința aceleiași chestiuni.
Esența democrației americane este conținută în Declarația de Independență în această faimoasă propoziție: „Toți oamenii se nasc egali” și specificările ce urmează, anume: „Creatorul i-a înzestrat cu anumite drepturi inalienabile, printre care viața, libertatea și căutarea fericirii”. Constituția nu distinge oamenii după avere sau statut, toți sînt egali în fața legii și toți sînt în egală măsură supuși judecării și pedepsei atunci cînd încalcă legea. Același lucru este valabil pentru disputele civile care implică proprietatea, înțelegerile legale și încheierea de afaceri.
Cu toate acestea, puțini sînt americanii care ar afirma că istoria țării lor este fără cusur. Democrația americană se află într-un proces de evoluție permanentă, chiar dacă ea mai și șchioapătă. Dar americanii își trec în revistă istoria descoperind erorile de acțiune – care nu au fost deloc puține – și lipsa unor acțiuni, fapt ce a încetinit progresul țării. Totuși, guvernul american continuă să reprezinte poporul și este devotat păstrării libertății. Iar atîta vreme cît preambulul Constituției este respectat, republica va rezista și va dăinui în timp. Sau, cum spunea Abraham Lincoln: „…guvernarea poporului de către popor și pentru popor nu trebuie să piară de pe pămînt”. Acesta a fost, cel puțin la americani, un vis frumos. Care s-a și împlinit!
Romulus Dan Busnea
rii federale a conferit Statelor Unite o stabilitate extraordinară pe parcursul celor două secole. Declarația Drepturi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!