CRONICA TV Constantin CĂLIN

Știri, meteo, dezbateri

„Jurnalul” TVR1 s-a aliniat, ca timp de difuzare, cu „jurnalele” televiziunilor particulare. Începe, ca și „Observatorul” Antenei 1 sau buletinul de știri al Pro TV, la ora 19.00, ceea ce înseamnă că, automat, intră în concurență cu ele. Aceasta nu e singura schimbare: genericul, decorul studioului, formatul emisiunii sînt acum altele. Ordinea știrilor e, cu aproximațiile de rigoare, după importanța lor, iar „cronica neagră” e pusă la locul ei. Și totuși ceva nu merge: e stilul echipei de știriști, de un calm autoimpus, cam nenatural. Ceea ce se spune sună vătuit, confortabil, inexpresiv. O vină are și prezentatoarea Dana Războiu (altminteri un chip plăcut, în ciuda unei ușoare asimetrii a feței), care dă impresia de lipsă de energie și indecizie în rostirea frazelor, ba uneori și de afectare. Aproape la fiecare, spre sfîrșit, pune un fel de frînă, fapt care anulează o parte din importanța lucrului comunicat. În general luminoasă , cînd ajunge în punctul menționat vocea sa slăbește și devine guturală. Ceea ce are în plus „Jurnalul” TVR față de „Observator” și Știrile Pro TV sînt corespondenții externi, ziariști experimentați, dar prudenți, cu reacții și atitudini previzibile. În anumite situații, relatările lor sînt completate prin dialoguri telefonice cu „actorii (noștri) politici” aflați în deplasare. Duminică, unul dintre ei, ministrul de Finanțe, Mihai Tănăsescu, un tip cam apretat, a făcut în trei fraze două dezacorduri. Vorbea din Washington D.C. M-am întrebat cît de corect o vorbi el englezește, căci, mai mult decît ale altora, greșelile lui ne pot costa, sub o formă sau alta, pe toți.

TVR 1 a lansat și o „o nouă formulă de prezentare” (așa s-a zis în publicitatea ei) a rubricii „Meteo”: cu trei lucrători din aviație, doi bărbați și o femeie, care la prima lor apariție mi s-au părut membrii unei vechi brigăzi artistice de agitație, crispați și stîngaci. Raționamentul care stă la baza acestei „găselnițe” e, din două unul, ori prea naiv, ori prea subtil. Fără îndoială, cu „Meteo” poți cîștiga telespectatori. Pentru cei care merg să muncească pe cîmp sau pentru cei ce pleacă în călătorii, „timpul probabil” interesează mai mult decît nu știu ce informație despre un seminar politic. Eu însumi îl aștept, curios, de fiecare dată, deși nu-s nici arendaș, nici turist, nici transportator. Ce vrea publicul de la o asemenea rubrică? Pe cît e posibil cu mijloacele actuale, o descriere exactă a evoluției vremii. Nu pretexte pentru mici fabule și elucubrații moralizatoare, gen Oreste, nici exhibiționism a la Geanina Corondan. Nu, vrea informații utile, eventual avertismente. După uraganul din decembrie 1999, dfin Franța, după tornada de astă vară din Berlin, după „mini- tornada” de la Făcăieni sau după recentele furtuni din Marea Neagră, buletinul „Meteo” implică răspunderi mai mari decît altădată din partea celor care îl formulează. Pe noi, sărăcia ne face și mai sensibili la acest fel de informații, care pot avea repercusiuni economice, colective și individuale. Iau un exemplu dintre cele mai simple. În ultima săptămînă a lunii precedente s-a anunțat brumă, dar n-a fost. Țăranii s-au repezit să culeagă ce mai aveau de cules și au adus marfa la piață. Știrea i-a imobilizat și pe orășenii preocupați de aprovizionare. După cîteva zile, cererea a depășit oferta, iar de atunci prețurile, îndeosebi la legume, au crescut și continuă să crească. Și mai sînt, în față, două luni de toamnă și o iarnă! Revin la troica prezentatorilor de la TVR1: nu mă convinge! De aceea, în materie de „Meteo”, rămîn fidel Romicăi Jurca (colaboratoarea Antenei 1) și-l simpatizez pe Andrei Nicolae Neagu, de la B1 TV, atît prin verva pe care o pune în animarea rubricii sale cît și pentru că, în frazele pe care le spune, folosește, de fiecare dată, cuvîntul „patrie”, auzit din ce în ce mai rar chiar și în emisiunile de istorie.

Jurnalism de calitate se poate vedea, însă, la TVR 1, în emisiunea „Ultima ediție”, realizată de Rodica Culcer: inteligență, măsură, sobrietate, claritate. Felul în care sînt formulate întrebările și, apoi, „punctate” răspunsurile îi evidențiază profesionalismul, deprins la școala BBC. Ziarista nu-și depășește rolul de a contribui la clarificarea unor teme ce interesează publicul. Nu-și domină interlocutorii și nici nu se lasă dominată de ei. Opiniile sale se văd doar în felul de a pune problemele, nu și în comentarii. Ea a discutat, mai întîi, cu Doru Ioan Tărăcilă, Emil Boc și Cristian Pîrvulescu despre legea declarării averilor demnitarilor, în care Puterea tinde să adopte „modelul bulgar” și legea partidelor politice, în care aceeași Putere își aproprie, se pare, „modelul Kazahstan”, iar după aceea, cu Ioan Mircea Pașcu și „analistul militar” Radu Tudor, despre consecințele implicării României în războiul contra Irakului. Nu e prima dată cînd constat că trebuie o mare răbdare ca să asculți cuvîntul anumitor oameni ai partidului de guvernămînt, din cauza logicii lor precare, încît irită orice minte normală. Senatorul Doru Tărăcilă a dat niște răspunsuri bîlbîite, jenante. După ce a fost contrazis, neștiind ce atitudine să mai adopte, ca să pară totuși preocupat, „serios”, și-a pus ochelarii! Mai legat, dar sunînd tot fals, s-a arătat ministrul Apărării, care n-a rezistat tentației de a apărea în haină de piele. O fi purtînd oare, și cisme, ca să semene cu cine își închipuie că e? Impresia pe care mi-o fac acești domni e că vorbesc după un manual prost tradus în românește. Vorbesc cu gîndurile altora, în nici un caz dînd expresie gîndurilor și sentimentelor noastre.