Constantin CĂLIN
Supărat pe cei de la SATBA pentru că, în cîteva duminici la rînd, au înlocuit TVR Cultural cu Fox Kids, am trecut fără să am suficiente informații despre felul cum procedează, la cealaltă firmă de televiziune prin cablu, EUROSAT, care funcționează în relația cu Antena1. Aici, însă, alt motiv de nemulțumire: cînd nici nu te aștepți, ești oprit de la urmărirea uneia sau alteia dintre emisiunile postului central și ți se vîră în ochi calupurile de publicitate ale stației locale. Cel mai recent, așa s-a întîmplat duminică, în timp ce urmăream talk showul „România mea”. Faptul de a nu-l putea vedea pînă la capăt, l-am resimțit ca pe o frustrare și l-am interpretat ca fiind un abuz, o impolitețe din partea celor care operează astfel. Corect e ca ei să intre cu propriile lor știri doar în spațiul stabilit pentru acestea și să difuzeze publicitatea în minutele în care și Antena1 difuzează așa ceva. Încă una sau două intervenții de natura celei descrise mai sus și mă întorc la cei pe care i-am părăsit.
Nu pot să mă uit la Cristi Tabără, realizatorul emisiunii „Parte de carte” (PRO TV), fără să gîndesc că, la pupitrul la care stă, a stat cîndva N. Manolescu. Vorbește fluent, nu-i afectat, nu spune prostii, Doamne ferește!, dar n-are greutate în afirmații. Întotdeauna cu rest, dezbaterile pe care le face nu-mi dau satisfacția dorită și nici nu-mi permit să-mi formez o părere sigură despre valoarea cutărei sau cutărei cărți puse în discuție (ultima a fost „Papii. Istorie și secrete”). În locul controverselor așteptate, cel mai adesea e un acord între persoane atît de decente încît nu se deranjează nici cu o silabă una pe alta. În schimb, sînt încîntat de maniera în care Dan C. Mihăilescu își susține rubrica, „Omul care aduce cartea”. El are știința definițiilor critice și a rezultatelor esențializate. Cartea e apucată de unde trebuie și cîntărită rapid. Înțelegi fără dificultate „ce” și „cum” scrie un autor. Ținut, parcă, „pur la bonne bouche”, spre finalul emisiunii, criticul are siguranță și farmec subtil în tot ce spune, compensînd, nu o dată, lipsa acestor calități la unii din cei de dinaintea sa.
Au mai rămas 13 zile „pînă la Praga”. Vai, cît s-a scris și cît „bla-bla-bla” s-a făcut pe la toate televiziunile despre apropiata reuniune din capitala Cehiei, la care se dă ca sigur că vom fi invitați. Despre asta a discutat, la „Ultima ediție” (TVR1), Rodica Culcer cu Mircea Geoană, ministrul de Externe și cu Dan Pavel, comentator politic la „Ziua” și „Formula As”, un duo, în treacăt fie zis, antipatic la vedere și chiar auzire, căci nici unul nu are distincție și pregnanță în ceea ce debitează. Primul îmi evocă un utecist zelos de altădată, celălalt o figură de „cancre”, cu mintea odihnită, dar încă nu îndeajuns de clară. Ceea ce, efectiv, m-a speriat, auzindu-i, e noua „limbă de lemn” uzitată voluptos de ei. De pildă, după Dan Pavel, care se ipostaziază tot timpul în „expert”, la Praga ni se va da un „certificat de încredere”, iar „noi nu trebuie să înșelăm încrederea”. Adică nu cumva să fie trădat vreun secret al organizației, căci (limbajul său figurat pînă aci se ridică) „sita care a fost instituită (prin regulamentul Oficiului pentru Protecția Informațiilor Secrete – n.m.) s-ar putea să nu fie foarte deasă”. Cuprins de îndoieli, el o vrea mai deasă! Prompt, ministrul îl asigură că se va proceda la „eliminarea elementelor perturbatoare din sistem”. Dar și la alte eliminări, fiindcă, adminte el, „avem o problemă cu PRM în general”. Ca și ministrul și ca și analistul politic citați, mulți „domni” gîndesc că, odată intrați în „clubul democrațiilor”, care e NATO, vor avea spatele asigurat pentru șicane și răzbunări în viața politică internă. Nu pot să nu observ că se pleacă la drum cu un gînd necurat și cu o imagine deformată. Știți ce e deja România, după ministrul Mircea Geoană? „Un jucător muschiulos în cadrul NATO”. Zîmbind, mă și îngrijorez. Sper să-i scadă curînd temperatura.
Agenția de Monitorizare a Presei confirmă, statistic, ceea ce toată lumea a remarcat, că Adrian Năstase e cel mai mediatizat lider politic român: de peste două ori mai mult decît Ion Iliescu și de douăsprezece ori mai mult decît Corneliu Vadim Tudor sau Theodor Stolojan. Nu-i buletin de știri în care, sub un motiv sau altul, să nu-i vezi chipul isteț și să nu-i auzi fraza șprițată cu ironii fără haz. AMP nu explică însă de ce televiziunile sînt atît de avide de Adrian Năstase. E un actor politic fascinant? Ceea ce spune e, întotdeauna, important pentru țară? E vorba, la mijloc, de obediență sau de cointeresare?
Dar mai bine să trec la un alt subiect. Luni, pe TVR2, am văzut un documentar intitulat „Arme și libelule”. Ideea paradoxală care se degaja din el e că rezervațiile naturale cele mai protejate sînt poligoanele de antrenament pentru militari. In rezervația Lulworth, regiunea Dorset, din Anglia, bombardamentele au avut ca efecte neașteptate, printre altele, apariția unor lacuri. În mîlul lor s-au ivit larve de libelule (care sînt urîte ca niște gîndaci), din care, apoi, s-au dezvoltat libelule roșii, albastre și azurii, cu siluete splendide. În afara acestei zone, în care circulația civililor e interzisă, situația naturii e îngrijorătoare. După opinia unui reprezentat al organizației WWF, în secolul XX, în Anglia, au dispărut 134 de specii de plante și animale, ceea ce înseamnă mai mult decît la noi.
Lasă un răspuns