Cu ochii larg închiși pe scena Festivalului de Dans Contemporan din Bacău

Laura HUIBAN

La intrarea în scenă, cineva ne leagă la ochi cu o bandă neagră. în întuneric, o mînă rece, de bărbat, mă conduce, prin întunericul sonor al spectacolului început, spre un fotoliu. Putem scoate banderola în orice moment al spectacolului dorim. Cu ochii larg închiși văd deja ce se întîmplă în jur. înlătur și pînza neagră. Atmosferă onirică. Subconștientul cuiva pare să fi prins contururi vizibile. în semiobscur, pe muzică de Nick Cave și Bad Seeds, Arvo Part&John Taverner, Ana Piuaru, Johny Pemkov și Virginia Zaharieva, printre spectatori pășește o femeie goală. Unii sînt așezați pe scaune, alții pe jos. Cîțiva dansează, legați la ochi, cu femei sau bărbați necunoscuți. în scenă continuă să intre spectatori, purtați de personaje cu mișcări feline. O parte dintre cei care stau pe scaune și-au scos banderola, alții nu. Așa a început marți seară spectacolul „Dreams. land”, al coregrafului român Cosmin Manolescu, show realizat de Camille Mutel și Litsa Kiousi, care a încheiat seria reprezentațiilor din programul ediției pilot a Festivalului de Dans Contemporan, organizat de Centrul Internațional de Cultură și Arte „George Apostu” Bacău în colaborare cu Centrul Național al Dansului Contemporan. Festivalul a fost direct, publicul a fost abordat fără ocolișuri. „Take it or leave it.” Dintre cele șase spectacole prezentate în afara sau în cadrul festivalului, două au fost interzise copiilor sub 16 ani. Ediția pilot a Festivalului de Dans Contemporan Bacău 2007 s-a încheiat cu o masă rotundă cu tema „Dansul contemporan – idee și perspective”, moderată de Cosmin Manolescu și Gheorghe Popa, directorul Centrului de Cultură și Arte „George Apostu”. Artiști din țară și din străinătate, reprezentanți ai Ministerului Culturii și Cultelor, ai centrului Național al Dansului, critici de dans, jurnaliști au vorbit despre reușitele festivalului, dar și despre despre problemele financiare și de receptare cu care se confruntă dansul contemporan.

CASETA 1

Cum dansează Miorița

Cele două spectacole informale din programul festivalului, „Crowded” și „Abonament lunar”, realizate de coregrafele Mariela Nestora (Grecia) și, respectiv, Anja Hempel (Germania) din a patra rezidență artistică pe dans contemporan din cadrul Programul ArtistNe(s)t au fost construite pe elemente din specificul național românesc. Anja Hempel s-a lăsat condusă de ideile unor actori băcăuani (Eliza Noemi Judeu, Mihaela Murafa sau Alina Simionescu) sau ale unor jurnaliști (Aida Pulpan) și împreună cu elevi ai Liceului de Artă „George Apostu”, de la clasa de coregafie a Simonei Baicu, a prins într-un spectacol toate conceptele care definesc identitatea noastră națională. V-ați imaginat, de exemplu, dansul Mioriței cînd îl avertizează pe „drăguțul bace” de apropiata lui moarte? Cei care au urmărit „Abonament lunar” au văzut.

CASETA 2

Trei motive să vă placă dansul contemporan

Pentru că dansul contemporan este un sincretism al artelor. Fiecare spectacol a fost dans, dar a fost și muzică live, a fost teatru, a fost proiecție video și a fost și cuvînt. Pentru că solo-urile care au implicat nuditate n-au avut nimic vulgar, dansatorii pierzindu-și corporalitatea într-o idee transmisă. Pentru că „Dance entre deux”, titlul sub care s-au derulat spectacolele din ultima seară, n-a fost doar dans între doi artiști sau două artiste, ci și dans între spectacol și spectator, idee vizibilă și în show-ul informal al Anjei Hempel în care publicul, poziționat în picioare în anumite secvențe, a devenit, grație coregrafiei, și poate imperceptibil pentru fiecare spectator în parte, un personaj, cu viața sa proprie. Pentru că dansul contemporan este seducție. Pentru că e un spațiu al deplinei libertăți de expresie. Iar spectatorul, la rîndul său, are libertatea să înțeleagă ce vrea, ce simte din spectacol. Pentru că viața însăși e un continuu dans contemporan. Pentru că Festivalul s-a născut, dar îi lipsește publicul. Am zis trei motive? Mai sînt. Dar s-a terminat spațiul alocat articolului.tru fiecare spectator în parte, un personaj, cu viața sa propr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!