Cu oiștea-n Europa!

Ștefan RADU

Pentru că altfel nu poate ieși în evidență, Aeroportul Internațional (!!!) Bacău este amintit în jurnalele de știri cu evenimente „tari”. Ba dă avionul peste caii care pasc pe lîngă pistă, ba că zeci de pasageri au fost uitați, iarna, în aerogară (în vreme ce operatorii curselor au dispărut în ceață), iar mai nou aflăm că un aparat de zbor și-a rupt o roată la aterizare. Nu știți ce îngrozitoare sînt clipele trăite de participanții la eveniment… Pentru ei, timpul a explodat și li s-a părut o veșnicie intervalul pînă cînd au ajuns iarăși cu picioarele pe pămînt.
Românii călătoresc de nevoie, de plăcere sau în interes de serviciu. Unii pleacă în lume pentru a-și găsi o slujbă mai bine plătită. Alții au de rezolvat afaceri prin cine știe ce colțuri ale lumii. Și nu puțini sînt cei care au descoperit gustul de a hoinări, ca turiști, prin Europa, Asia sau Africa. Doar sîntem – după cum am învățat la școală – așezați la răscrucea imperiilor… A cunoaște alte locuri și popoare nu mai este așa o mare problemă, mai ales cînd ai la dispoziție companiile aeriene low-cost și tur-operatorii turistici gata să-ți ofere tot sprijinul. Locuri minunate sînt peste tot și nu puține în România. Pentru a ajunge, însă, la ele, ai nevoie de drumuri, aeroporturi, căi ferate, rețele de telefonie, spații de cazare etc. Misterul entuziasmului turistic extern al românilor nu are drept cauză nebunia sau snobismul; este mult mai simplu să ajungi pe Costa del Sole, în Spania, decît la Vatra Dornei. Pleci la ski în Austria nu doar pentru dotările sportive superioare de acolo, ci și pentru că poți călători în siguranță, fără teama că dacă te prinde un viscol mai ajungi acasă după ce dau ghioceii… Dacă în ultimele două decenii ne-am fi ocupat de construit autostrăzi, viaducte, tuneluri rutiere, aeroporturi, astăzi am fi avut avalanșa de turiști pe care o visăm încă din 1990. Spaniolii au inventat un traseu Don Quijote, chiar dacă personajul este doar unul imaginar. Italienii au inventat o casă a Julietei, iar grecii te invită să vizitezi locurile pe unde a poposit Ulise în călătoria lui spre casă. Imaginați-vă că am inventa un „Tur Vitoria Lipan”… Ar fi o aventură extremă să plimbi oamenii prin munții Moldovei unde nu există drumuri, marcaje, moteluri și tot ce mai trebuie pentru a asigura confortul cerut de un turist. Drumul de la Sinaia la Cota 1400 este pur și simplu rupt, fracturat pe la mijlocul distanței. Doar alpiniștii și mașinile de teren (adevărate) pot trece fără teamă. Avem o țară frumoasă, dar ne batem joc de ea…
Am început cu aeroporturile pentru că ele sînt cele mai rapide căi de acces. Am călătorit, recent, folosind Aeroportul Iași. Nu a fost prima oară cînd am zburat. Am cunoscut cele mai diferite tipuri de avioane, însă este întîia dată cînd la decolarea din Capitala Moldovei am avut un sentiment de panică: pista era plină de dîmburi și gropi, iar avionul se zdruncina din toate niturile sale. Aveam impresia că aparatul se va sfărîma. La aterizarea pe un aeroport mic, dintr-un orășel aproape necunoscut din vestul Europei, pilotul a demonstrat că este nevinovat pentru emoțiile din România. Pista perfect netedă, spălată și întreținută ca la carte, a făcut să nu simțim, noi, pasagerii, cînd am atins pămîntul. Conform normelor internaționale, un avion nu pleacă în cursă precum Trabantul căruia îi curg cartoanele din portiere. Așa că evenimentul cu cedarea roții avionului cu ghinion din Bacău cred că are legătură cu starea infrastructurii aeroportuare de la noi. Și dacă asemenea întîmplări se vor repeta, oricîte eforturi vor face agențiile turistice și organismele de promovare a imaginii României, turiștii străini vor prefera alte zone, unde pot călători în siguranță, fără întîrzieri, fără tracasari și în cel mai civilizat mod. Că doar pentru asta sînt dispuși să plătească… Cînd pe aeroporturile din țara asta dai peste cai, autobuze, gropi, echipe tehnice și fel de fel de rătăciți ai sorții, impresia generală, în exterior, este că am cam dat-o cu oiștea-n Europa!, ba că zeci de pa

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!