Un studiu al Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie (UNFPA) sustine ca in România tinerii se hotarasc sa plece din casa parinteasca, in medie, cu doi ani mai tirziu decit pe vremea lui Ceausescu.
Concluzia nu este neasteptata; factorii care contribuie la aminarea parasirii cuibului parintesc ar fi incertitudinile materiale. Ca sa pleci de acasa, ar trebui sa-ti gasesti intii propria ta casa, apoi sa ai destui bani sa o mobilezi si, nu in ultimul rind, sa mai gasesti timp sa-ti faci mincare si ordine.
La preturile din ultima vreme de pe piata imobiliara (studiul a fost facut inainte de declansarea crizei), o casa pentru un tinar devine un vis prea indepartat. Asta daca nu vrea sa se lege de glie si sa-si amaneteze urmatorii 30 de ani din viata pentru a plati ratele la creditul ipotecar.
Daca trece peste socul mobilatului si utilatului casei, mai trebuie sa treaca si de hopul gasirii de timp suficient pentru a-si face o oala de bors si a da cu matura sau aspiratorul prin aparatament. Lucru destul de greu daca ne gindim la programul de lucru stabilit de competitia de pe piata muncii. Dupa 12-14 ore de munca, nu stiu cui ii mai arde sa curete cartofi si sa focareasca la o tocana.
Asistam, totusi, la o contradictie: economia devine tot mai capitalista, insa, spre deosebire de tinerii din vestul Europei, ai nostri se bazeaza o perioada mai indelungata pe binefacerile familiei traditionale.
Lasă un răspuns