Cucuieții din Deal, un traseu între patrimoniu, gastronomie și povești locale

Expresia „la Cucuieții din Deal” a fost mult timp un fel de a spune că ceva se află departe, greu de atins. Dar Cucuieții există. Și nu oriunde, ci chiar aici, în județul Bacău. Sunt două sate cu același nume, în comunele Solonț și Dofteana. Pentru noi, băcăuanii, înseamnă că avem la îndemână un circuit turistic autentic, cu povești, gastronomie și patrimoniu, chiar la câțiva pași de casă.

Proiectul „ING Credit Card cu Chef de Cutreierat” prezintă primul circuit documentat în regiunea dintre cele două sate cu același nume din județul Bacău. Traseul recomandă zece experiențe dedicate pasionaților de cultură și tradiții românești. Este un circuit menit să pună în valoare atât obiceiurile locului, cât și spiritul antreprenorial și artistic al comunităților din Cucuieți. Vizitatorii sunt invitați să intre într-o gospodărie tradițională recondiționată în satul Măgirești, să descopere bucătăria autentică moldovenească la Punctul Gastronomic Local Domeniul Măgura, să vadă cea mai veche biserică de lemn din zonă, chiar în satul Cucuieți, și să pășească în trecutul familiilor boierești printr-o vizită la Castelul Ghica. Acest proiect reprezintă continuarea campaniei „ING Credit Card cu Chef de Cutreierat”, prin care utilizatorii cardului de credit pot beneficia de trei rate fără dobândă la cumpărăturile mai mari de 500 de lei, oriunde în lume. Cardul îţi face orice călătorie mai uşoară, îl deschizi rapid din Home’Bank, îl folosești imediat, oriunde.

Experienţele pe care ţi le oferă Cucuieţii din Deal

Prima oprire din traseu poate fi la Tescani, la Conacul Rosetti Tescanu. Clădirea, ridicată în 1880, păstrează o liniște care nu seamănă cu nimic din ce vezi prin alte muzee. Camerele înalte, pianul din salon și fotografiile vechi par să spună fiecare propria poveste. Locul are o legătură directă cu George Enescu. Aici, compozitorul și-a găsit refugiul pentru a lucra, dar și pentru a trăi o poveste de dragoste care i-a marcat destinul. 

De la Tescani, drumul duce spre Domeniul Măgura, aflat lângă Moinești. Acolo se poate savura o masă pregătită cu răbdare, în stilul locului. Totul este gătit cu ce au oamenii la îndemână: carne crescută local, legume culese din grădină, condimente simple. Nimic complicat, dar combinațiile au avut un farmec greu de egalat. În jurul unei asemenea mese, discuțiile curg firesc, într-o atmosferă mai degrabă de familie.

Traseul duce apoi în Moinești, la casa pictorului Dumitru Macovei. O casă care nu seamănă cu niciuna din împrejurimi. Pereții sunt plini de tablouri, schițe și obiecte strânse de artist de-a lungul timpului. Aici e atelier și muzeu, dar și un spațiu personal unde simți că inspirația se naște la fiecare pas. Domnul Macovei vorbește simplu și direct despre munca lui. Spune că a vrut ca această casă să nu fie doar un loc de expunere, ci un spațiu viu, unde oamenii se întâlnesc cu arta. Șevaletele cu lucrări în diferite stadii, pensulele murdare de culoare și mirosul de uleiuri fac vizita memorabilă. Este o experiență care te apropie de artist și de lumea lui, mai mult decât orice galerie modernă.

Următoarea destinaţie propusă este Muzeul Răzeșilor Găzari din Prăjești. Clădirea impresionează imediat ce îi treci pragul. Aici se vorbește despre oameni care au scos petrol din pământ cu mijloace simple, dar și despre legătura lor cu istoria mai veche a locului. În vitrine găsești vase de lut, monede şi fragmente din cultura Cucuteni. Afară, în curte, o instalație veche de prelucrare a gazului și căruțe grele din lemn amintesc de vremurile în care răzeșii duceau păcura până la marginea ținutului. Profesorul Constantin Parascan povesteşte, ca și cum ar citi dintr-o carte deschisă chiar atunci, cum satele din zonă au împărtășit mereu aceeaşi ţesătură culturală, că oamenii locului au creat în timp o unitate de gândire și tradiție.

La câțiva pași de muzeu se află gospodăria țărănească din Măgirești. Casa datează din 1926 și a fost salvată de la demolare de către autorităţile locale. Restaurată cu grijă, a fost redată comunității. Interiorul e simplu: camere mici, grinzi groase de lemn, o vatră într-un colț și mobilă veche din brad. Toate sunt donate de oamenii din sat şi strânse pentru a păstra culoarea locală. 

Urmează Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” din Cucuieți, Solonț. A fost construită în 1749 și mutată aici bucată cu bucată, de săteni, cu carele trase de boi. Povestea spune că biserica a fost adusă de pe locul unei mănăstiri grecești mai vechi. Înăuntru, tavanul vopsit în albastru cu stele aurii e impresionant în simplitatea lui, iar cele câteva femei care au grijă de loc dedică zi după zi menţinerii bisericii. 

Circuitul continuă în Dofteana, unde se află Castelul Ghica. Construit între 1887 și 1889 ca reședință de vânătoare, castelul arată ca desprins dintr-o carte de povești. Are 33 de camere, patru nivele și o scară largă în formă de U care domină holul central. În jur, parcul cu arbori seculari și lacul dau locului un aer aristocratic. Dar sub frumusețe se ascund și straturi de istorie mai grea. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial aici a funcționat un comandament al Wehrmachtului. Mai târziu, castelul a fost decor pentru filme, inclusiv producții horror. 

Mai mult decât o expresie

În Cucuieți, fiecare colț spune altceva. Un muzeu bine pus la punct, o casă țărănească readusă la viață, o biserică de lemn mutată de oameni, atelierul unui pictor care trăiește printre simboluri, un castel cu trecut complicat și un loc unde mâncarea de la sat capătă eleganță.

Proiectul „Cutreieră alături de ING Bank prin Cucuieții din Deal” documentează primul circuit între cele două sate. A reușit să scoată la lumină patrimoniul, dar și spiritul antreprenorial și ospitalitatea oamenilor din Bacău. Este o ocazie pentru noi, cei din județ, să ne uităm mai atent la ce avem aproape. Cucuieții nu sunt „la capătul lumii”, ci chiar aici, la câțiva kilometri distanță, gata să fie descoperiți pas cu pas.