Un barbat de 58 de ani moare de infarct la citeva zile dupa ce a fost disponibilizat. Daca decesul s-ar fi petrecut la domiciliu sau pe strada, lumea l-ar fi cainat si ar fi deplins soarta potrivnica. Cum, insa, decesul s-a intimplat intr-o biserica, chiar in timpul liturghiei, toata lumea e de acord: omul a murit fericit!
De ce? Pentru ca asa ni se spune, asa ni se inoculeaza in minti ideile. Babele prezente la slujba mai ca nu-si urlau invidia ca pe barbatul respectiv, cap de familie, cu responsabilitati, l-a ajuns moartea chiar in Casa Domnului.
„Maica, ce fericit a murit” – exclamau babutele. In acest timp, slujba continua nestingherita. Barbatul zacea intr-un colt, acoperit cu o fata de masa. Lumea asculta predica, batea matanii, isi facea cruci pina la pamint.
Da, comunitatea prezenta la biserica a ajuns la concluzia ca acel barbat care si-a pierdut slujba in urma cu citeva zile, care a facut un infarct fara sa fi fost bolnav de inima, care a fost lasat sa zaca intins pe podea a murit in culmea fericirii.
Probabil, familia ar fi de alta parere…
asta e-ntrebarea.
pai nu l-a luat lumea cu parul ? a aparut iar ?
ori se-nmultira popii ca iepurii de se va numi tara popania, unde ne vom manca unii altora coliva pana la ultima.