Cum folosesc agricultorii îngrășămintele chimice subvenționate

• sfaturi de la inginerul agronom Nicolae Cortos privind modul de administrare a îngrășămintelor chimice primite acum de micii agricultori drept subvenții

Mii de agricultori băcăuani ce dețin în proprietate suprafețe de teren mai mici de 2,5 hectare așteaptă în aceste zile cu sufletul la gură să primească promisele cantități de îngrășăminte chimice subvenționate de stat. După ce ani întregi și-au fertilizat pămîntul doar cu mraniță și gunoi de grajd, oamenii încep acum să întrebe în stînga și în dreapta cum se pot folosi îngrășămintele chimice pe care le primesc acum gratis. Cornel Cîrnu, directorul societății Sofert Bacău, recunoaște că puțini sînt cei care solicită îndrumări direct de la producător în privința modului în care pot fi aplicate, în funcție de culturi, îngrășămintele chimice. „Mai vin, uneori, și mai întreabă la primărie despre modul în care pot fi făcute o serie de lucrări agricole. Oamenii au reînceput să ceară sfaturile specialiștilor, după ce ani la rîndul au văzut că nu au decît de pierdut, iar dacă nu fac lucrările agricole așa cum trebuie adună tot mai puțină recoltă toamna în hambare”, spune Nicolae Cartos, inginer agronom în comuna Motoșeni, care ne-a împărtățit o parte din sfaturile pe care le oferă localnicilor care vin să îi bată la ușă. „Folosite în mod rațional, cu respectarea strictă a tehnologiilor de aplicare, îngrășămintele chimice pot fi de un real ajutor pentru agricultori, prin sporirea producțiilor agricole. Din nefericire, o bună parte dintre cei care primesc acum îngrășăminte chimice nu dispun și de utilaje specifice pentru fertilizarea solului. Așa că singurul lucru care le rămîne este să împrăștie îngrășămîntul cu mîna. După 1990, ani de-a rîndul, o bună parte dintre aceste terenuri nu au văzut nici măcar o granulă de îngrășămînt. Oricum e mai bine decît nimic. În afară de neuniformitate a culturii în lan, prea multe lucru rele nu se pot întîmpla dacă se împrăștie îngrășămîntul cu mîna. Cantitățile pe care oamenii le primesc acum sînt destul de mici, așa că nu se poate vorbi despre un pericol de poluare a solului sau de ardere a culturilor datorită administrării în exces”, a mai spus inginerul Nicolae Cortos.

Specialiștii agronomi sînt de părere că hrana pentru întreaga omenire ar scădea cu 40% sau chiar mai mult dacă, din diferite motive, utilizarea îngrășămintelor ar fi brusc întreruptă. Un rol important în sporirea eficacității îngrășămintelor îl au metodele și perioada de aplicare.

Metode de aplicare a îngrășămintelor chimice în funcție de culturi

Trebuie urmărit ca substanțele nutritive să se afle cît mai mult în

zona rădăcinii plantelor. După perioada de aplicare, se disting trei

metode principale: îngrășarea înainte de semănat (îngrășarea de

bază), îngrășarea odată cu semănatul și îngrășarea din timpul

vegetației. Îngrășarea înainte de semănat se îmbină cu sistemul de

lucrare a solului, odată cu arătura adîncă, sub brazdă, unde se

încorporează cea mai mare parte din doza de îngrășămînt.

Îngrășarea odată cu semănatul sau plantatul asigură nutriția

plantelor pe o perioadă de 20-30 de zile de la răsădire. Se aplică un

sfert din doza anuală de îngrășăminte. Pentru plantele care se

seamănă în rînduri sau cuiburi, îngrășămintele se împrăștie cu

semănători speciale, care lasă pe același rînd atît semințele cît și

îngrășămintele. Îngrășarea din timpul vegetației este cunoscută și

sub numele de îngrășare suplimentară și are ca scop completarea

nevoii plantelor de elemente nutritive, în anumite perioade critice

ale nutriției acestora. Îngrășămintele pot fi aplicate manual sau

mecanic, în stare solidă sau în soluție.

Înainte de aplicarea îngrășămintelor, terenul trebuie să fie nivelat, pentru a se asigura o repartizare cît mai uniformă a îngrășămintelor. Cînd administrarea îngrășămintelor se face concomitent cu semănatul, acestea trebuie să fie încorporate la distanțe de trei-cinci centimetri de rîndul de semințe, și la doi-trei centimetri sub nivelul lor. Cînd îngrășămintele se administrează concomitent cu prășitul, acestea trebuie să ajungă la distanța de 10-15 centimetri de rîndul de plante și la doi-trei centimetri sub nivelul la care lucrează cuțitele de prășit. Înainte de aplicare, îngrășămintele trebuie să fie mărunțite, iar în perioada administrării lor timpul trebuie să fie noros și fără vînt.

Modul de administrare al ureei

Unul dintre cele mai utilizate tipuri de îngrășămînt chimic este ureea. Îngrășămînt solid, granulat, de culoare albă și cu gust salin, ureea nu este toxică, nu corodează mașinile agricole și nu constituie un pericol în contact cu pielea. Se utilizează pe toate tipurile de sol și la toate plantele de cultură, cu condiția să fie bine încorporată în pămînt, pentru a nu avea loc pierderi de azot.

• pentru culturile de orz și grîu se utilizează 125-260 de kg/hectar.

Se împrăștie uniform și se încorporează cu discul, la pregătirea terenului; 20 – 24 de kg se aplică odată cu erbicidarea, iar 60-150 de kg se aplică în perioada februarie-martie, pe solul înghețat și pe timp noros.

• pentru culturile de porumb sînt necesare 80-310 kg/ha. La

pregătirea terenului pentru semănat se împrăștie pe toată suprafața

discului 40-155kg/ha, iar o cantitate similară se aplică în una pînă la

trei reprize odată cu prașila, manual sau cu fertilizatorul,

încorporarea făcîndu-se cu sapa, imediat după împrăștiere.

• la vița de vie se folosesc, de regulă, între 150 și 210 kg/ha, din

care 90-100 de kg/ha se aplică primăvara devreme, iar cealaltă

cantitate (60-110kg/ha) înainte de înflorire.

• pentru culturile de cartof sînt necesare 290-380 de kg/ha, pentru

floarea soarelui 100-200 de kg/ha, pentru sfeclă 200-430 de kg/ha,

iar modul de aplicare este indentic cu cel de la porumb.

• pentru culturile de mazăre, fasole și soia se utilizează 80-130 de

kg/ha, iar pentru lucernă și trifoi 80-85 de kg/ha. Întreaga cantitate

se aplică prin împrăștiere uniformă la pregătirea terenului.

• pentru legume, precum roșii, ardei, vinete, castraveți, țelină, morcov, pătrunjel, etc se recomandă utilizarea a 175-240 de kg/ha. 80- 120 de kg/ha se aplică la pregătirea terenului, iar cealaltă jumătate în perioada de formare a fructului, după înflorire, odată cu operațiile de întreținere (săpat, plivit, etc.)

• aceste doze sînt indicate atunci cînd se asigură și îngrășămintele

de fosfor necesare.