Sorina CHICUȘ
Psiholog clinician – psihoterapeut
www.psihoterapiebacau.ro
Despre ADHD se scriu multe articole în diverse reviste sau pe internet. Chiar dacă această tulburare este discutată, infirmată sau confirmată de diverși specialiști, informațiile din acest articol pot fi folosite în cazul tuturor copiilor, fie că sunt sau nu diagnosticați cu această tulburare. De multe ori, copiii nu îndeplinesc criteriile pentru ADHD, dar sunt mai agitați sau mai neascultători, iar părinții nu știu cum să procedeze pentru a le controla comportamentul.
Copiii cu ADHD nu reușesc să își planifice activitățile și să gândească înainte de a acționa. Ei nu își planifică să se poarte urât, pur și simplu fac asta fără să se gândească, iar apoi sunt măcinați de remușcări reale. Părinții puși în situația de a disciplina un copil cu ADHD ar trebui să aibă în vedere câteva reguli care îi vor ajuta să îmbunătățească comportamentul micuților. Pentru acești copii este foarte importantă respectarea rutinei. Copilul trebuie să aibă un program stabil, să se trezească la aceeași oră, să își pună pijamaua în dulap, să își așeze patul, să se spele pe față și pe dinți, să se îmbrace, să ia micul dejun și apoi să plece la școală sau la grădiniță. Dacă vrem să avem liniște, trebuie să respectăm programul și să evităm serile în care se culcă mai târziu, petrecerile copiilor sau plecările în excursii lungi, care îl obosesc și îi strică rutina.
O altă regulă importantă este să îi captăm atenția. Degeaba vrem să îi transmitem ceva dacă el nu este atent la noi. Dacă vrem să comunicăm cu copilul trebuie să îi vorbim clar, direct și să îi spunem pe nume. E bine să îl privim în ochi, iar dacă se mișcă întruna, îi aducem mâinile în față și îi îndreptăm privirea către noi. Nu îl cicăliți și nu îi dați o mulțime de instrucțiuni. Doar priviți-l în ochi și dați instrucțiunile clar, pas cu pas și cât mai simplu cu putință. E important să nu luăm în seamă toate micile năzdrăvănii ale copilului. Dacă a vărsat puțină apă pe jos sau a dat o bucățică de mâncare pe covor, e chiar așa de grav? Nu e cazul să facem din țânțar armăsar și să ajungem la conflicte inutile. E mult mai bine să intervenim doar în situațiile cu adevărat serioase.
Copiii cu ADHD se adaptează greu modificărilor din momentul activităților din clasă și cel din pauză. Atunci când încep activitățile la clasă sunt ultimii care reușesc să se calmeze, să stea liniștiți și să se concentreze. În disciplinarea copiilor, nu duritatea este cea care ne conduce la succes, ci dragostea. Într-adevăr, avem nevoie de reguli clare, simple și pe care copilul le înțelege, dar avem nevoie și de afecțiune. Aceste reguli trebuie respectate de către toți adulții care interacționează cu copilul și, oricât ar insista sau protesta copilul, nu trebuie să schimbăm decizia de a respecta regula. Nu e indicat să ne contrazicem cu copilul, pentru că nu vom câștiga niciodată.
Secretul este să fim fermi în menținerea regulii. De exemplu: „Pot să iau o bomboană?”. „Nu, cina e gata imediat”. „Dar bunica mă lasă să mănânc una”. „Știi regula!”. Rămâneți calm și repetați regula până e înțeleasă.
De multe ori, copiii agitați refuză din principiu să se conformeze regulilor. Atunci puteți încerca tehnica număratului care îi va permite copilului să se gândească înainte de a face ceva. De exemplu: „Nu se sare în pat”. „Nu sar”. „Unu!„ (așteptați 5 secunde). „Dar, mamă…”. „Doi!” (așteptați 5 secunde). „Bine, o să folosesc trambulina”.
O altă variantă pentru a evita conflictul cu copilul ar fi să îl scoateți din situația în care beneficiază de atenție și de spectatori. Poate fi folosit un colț sau un scaun retras, unde nu va continua să dezbată problema și nu i se va răspunde la întrebări. Perioada pe care o va petrece la colț sau pe scăunel este de aproximativ un minut pentru fiecare an de viață. După ce a trecut timpul, copilul se poate întoarce la activitățile familiei. De multe ori, copiii refuză să se conformeze regulilor, fără a sta pe gânduri. În aceste situații, părinții trebuie să rămână calmi, să nu țipe și să le dea copiilor șansa să aleagă. Astfel, le oferă un timp de gândire și scade riscul unui refuz din obișnuință. De exemplu: „Vreau să te duci în camera ta”. „Nu!”. „Andrei, dacă mergi acum, când vei ieși te vei putea uita la desene. Dar dacă alegi să nu te duci, nu vei avea voie la televizor în seara asta”.
Deoarece interesul părinților este să crească frecvența cu care apare un comportament bun, trebuie să fie atenți să recompenseze aceste comportamente atunci când ele apar. Răsplata poate fi fizică, cum ar fi banii, mâncarea, poate fi emoțională (lauda, entuziasmul), sau poate consta într-un premiu mic oferit copilului după o perioadă în care s-a comportat adecvat, urmat la final de un premiu mai consistent. E indicat să nu aplicăm pedepse prea dure sau care să dureze prea mult, pentru că e posibil ca micuțul să perceapă pedeapsa ca fiind nedreaptă și atunci să reacționeze exagerat și să se poarte mult mai urât.
Important este să fim atenți la ce eveniment a determinat apariția comportamentului neadecvat al copilului, pentru că niciun copil nu este rău dacă nu există ceva ce îl deranjează. Ceea ce ne supără este comportamentul copilului și nu el ca persoană, așa că reproșurile ar trebui formulate cam așa: „Comportamentul tău nu mi-a plăcut!” în loc de „Ești rău!”. Nu uitați că secretul unei discipline corespunzătoare este să remarcăm, să întărim și să recompensăm faptele bune ale copiilor noștri.
Vă aştept pentru mai multe informaţii pe site-ul meu: www.psihoterapiebacau.ro şi pe blog: blog.psihologiebacau.ro.
Lasă un răspuns