Cum pot fenta „legal” statul?

Petru DONE

Cunosc mulți oameni de afaceri, de talie mai mică sau mare, care spun deseori că nu au niciun leu datorie fie la Stat, fie la terții cu care lucrează. Sunt mândri pentru aceasta și îi admir că înțeleg rostul investitorului într-un sistem care numai bețe în roate de felul rău-platnicilor nu ar mai avea nevoie, la câte probleme are. Mi-a fost dat, însă, acum câteva zile, să aud un amator de afaceri în zootehnie, curios nevoie mare să afle de la cei deja consacrați în domeniu cum să procedeze, care la un moment dat a pus, hotărât, întrebarea: „Cum pot fenta statul?”. Avea în vedere profitul cât mai mare din afacerea despre care se interesa și nu s-ar fi dat în lături și de la căi mai puțin ortodoxe.

În fapt, omul nostru se interesa, în mod paradoxal, dacă ar fi vreo metodă… legală de a fenta statul în materie de fiscalitate. Răspunsul pe care l-a primit l-a liniștit, însă. Cine și-ar asuma să promoveze, oficial, asemenea soluții, deși, o știm cu toții, nimeni nu e bucuros să dea bani statului? Sunt destui întreprinzători care susțin că statul nu merită bani pentru că nu-i ajută cu nimic.

Unii inventează, însă, mereu metode de a fenta statul și o fac, se pare, perfect legal sau cel puțin așa pare la prima vedere. De exemplu, mulți angajatori au renunțat la contractul colectiv de muncă, deși au salariați. Chiar dacă la angajare sunt încheiate contracte de muncă, acestea fiind înregistrate în aplicația REVISAL, unică la nivel național, după câteva luni de muncă patronii le suspendă angajaților activitatea la Inspectoratul Teritorial de Muncă, fără acordul acestora. Conform legislației muncii, această practică este înșelăciune și intră în categoria muncii „la negru”, amenzile fiind cuprinse între 300 și 10.000 de lei. Există și cazuri când angajații sunt complici cu angajatorii încă din primele luni de activitate. Din disperarea de a-și păstra locul de muncă, unii semnează cereri de suspendare a contractului, pentru că așa vrea angajatorul, dar rămân să lucreze la firmă. Atunci când există acordul ambelor părți de a se renunța la contractul de muncă, se consideră, însă, că angajatul este în culpă. Bucuria că patronul îi dă mai mulți bani duce la fraudă fiscală. Pe de altă parte, mai există și persoane care cer suspendarea contractului de muncă din diverse motive, cum ar fi concedii de creștere a copilului, diverse probleme în familie, plecarea temporară în străinătate. În aproape toate domeniile de activitate se întâlnesc astfel de practici, iar excepție fac firmele cu peste 100 de angajați, care au potențial financiar.

Nimic din ce contravine legii nu poate fi legal. Fentatul în materie fiscală rămâne o ilegalitate, iar cei care îl practică își asumă riscuri mari. Bună sau rea, legea e lege. Până la alte condiții fiscale, în cârca investitorilor stă o povară pe care o duc cu stoicism. Evaziunea e tentantă, dar consecințele sunt grele. Nu poți duce povara? O pui jos și te angajezi la altă firmă. Poate chiar la stat, să mai recuperezi ceva.