În mod firesc, oriunde mergeți și cereți o informație ar trebui să o și primiți. Asta, evident, dacă dumneavostră urmați calea legală, iar funcționarul public își respectă obligațiile de serviciu. Numai că experiența ne-a demonstrat că există încă foarte mulți funcționari publici care confundă locul de muncă cu propria moșie. Angajați blazați care atunci cînd cetățeanul obișnuit le intră în birou și-i întreabă ceva anume, îi întorc spatele acestuia și continuă să molfăie plictisiți dintr-un covrig. Asta, desigur, dacă înainte de a-ți întoarce spatele nu te trimit să aștepți pe hol pînă își termină treaba. Există însă și cazuri cînd funcționarul public este plin de solicitudine, te îmbrobodește cu tot felul de vorbe frumoase, pînă te scoate afară din birou. Pe hol constați că, de fapt, n-ai obținut informația dorită. Toate aceste lucruri se întîmplă, din păcate, și cu șefi de instituții, care sînt prea ocupați pentru a mai sta cu niște amărîți de contribuabili, din banii cărora, de fapt, își primesc lefurile grase. Pentru toate aceste cazuri acum puteți apela la lege. Vă puteți face dreptate la conducerea instituției unde ați fost refuzat sau în instanță.
Dacă cineva consideră că dreptul la libera informație i-a fost încălcat, acesta poate face o reclamație la conducerea instituției la care a solicitat datele respective. Puteți proceda astfel dacă ați primit un răspuns care nu v-a mulțumit sau dacă, pur și simplu, nu vi s-a răspuns în nici un fel. Esențial este însă ca plîngerea pe care o depuneți la acea instituție să fie făcută în termen de 30 de zile din momentul în care ați fost refuzat. Altfel, plîngerea dumneavostră este tardivă și-și pierde orice efect.
Conform legii, în cadrul oricărei instituții publice sau regii care primește fonduri de la stat trebuie să existe o comisie care să verifice aceste plîngeri de la instituții sau cetățeni. Legea nu spune foarte clar cine din instituție poate face parte din acea comisie. Cert este că, acest organism constituit, trebuie să analizeze plîngerea și să stabilească dacă petentul are sau nu dreptate. Răspunsul trebuie trimis solicitantului în maxim 15 zile de la depunerea plîngerii. Atenție, însă, fiindcă și plîngerea se face tot pe un formular standard, pe care ar trebui să îl găsiți tot la instituția la care v-ați adresat, ca și cererea prin care ați solicitat datele care vă interesau.
Comisia care cercetează astfel de cazuri are obligația să primească plîngerea de la cetățean, să cerceteze dacă nemulțumirea este întemeiată sau nu. Dacă funcționarul este găsit vinovat, comisia propune ca salariatul care a obstrucționat accesul la libera informație să fie sancționat. Una dintre ambiguitățile din lege se referă tocmai la acest aspect. Legea accesului la informații nu prevede clar sancțiuni pentru funcționarul neserios, ci doar vorbește despre sancțiuni disciplinare, lăsînd la latitudinea conducerii instituției ce măsuri pot fi luate. Oricum, șefii instituțiilor sînt cei care-i vor sancționa pe salariații găsiți vinovați.
Puteți apela și la justiție
Un lucru pe care este bine să-l urmăriți este răspunsul pe care instituția căreia v-ați adresat trebuie să vi-l trimită. În adresa respectivă trebuie să primiți răspunsul la cererea dumneavoastră inițială, dar tot aici va fi trecută și sancțiunea care s-a luat împotriva angajatului care nu v-a dat din capul locului informația cerută. Așa veți afla și dumneavoastră cum a fost pedepsit funcționarul public.
Este foarte probabil ca unui cetățean care face plîngere să nu i se dea dreptate. Dacă comisia nu vine cu propunere de sancționare, iar șeful instituției consideră că nu are motiv să ia măsuri coercitive, vă puteți adresa instanței. În 30 de zile de la primirea ultimului răspuns puteți apela la secția Contencios administrativ din cadrul Tribunalului. Dacă nici aici nu vi se dă dreptate, mai aveți o cale de atac: Curtea de Apel. Dacă și această instanță vă respinge recursul, nu mai aveți ce face. Hotărîrea rămîne definitivă și irevocabilă.
În cazul cînd sînteți nemulțumiți de răspunsul la o plîngere înaintată la vreo instituție publică, e bine să folosiți toate căile de atac avute la dispoziție, adică Tribunalul și Curtea de Apel. Acțiunea făcută la cele două instanțe este scutită de taxă de timbru, adică nu plătiți nici un ban. În plus, dacă aveți cîștig de cauză, completul de judecată poate dispune să vi se plătească daune morale.
Lasă un răspuns