Poate spune cineva ce sistem economic exista in România? Dar in UE sau SUA?
Teoretic, dar numai teoretic, România, UE si SUA au ales capitalismul. Acel sistem in care cererea este lasata sa intilneasca oferta in mod liber iar piata este cea care hotaraste pretul.
Acesta este capitalismul clasic, industrial. Doar ca, de vreo trei decenii, acesta a devenit tot mai stingher, locul sau fiind luat de capitalismul financiar. Marile tranzactii nu se mai fac cu produse tangibile, cu otel, bumbac, orez sau textile ci cu obligatiuni, actiuni si derivate.
Iar diferenta este ca, in timp ce productia de otel este limitata de capacitatile de productie sau de accesul la materii prime, productia de obligatiuni nu are limite.
Sa ne imaginam un scenariu: o banca privata se imprumuta de la Federal Reserve cu de sase ori valoarea activelor sale. Banii respectivi nu au acoperire in marfuri si servicii, au fost creati pentru ca a existat o cerere pentru ei, banii fiind, in acelasi timp, si o marfa. Banca respectiva ii imprumuta unor entitati care achizitioneaza obligatiuni de mare risc, al caror pret a fost ridicat artificial pe burse, prin metodele stiute – scurgeri controlate de informatii, zvonuri, sfaturi „dezinteresate”, tranzactii incrucisate, etc.
Cei care s-au imprumutat au garantat creditul luat cu active corporale. Timpul trece si „bula” se sparge: pretul obligatiunilor scade dramatic, la un nivel infim, sa zicem 10 la suta din pretul cu care au fost achizitionate. Diferenta de 90 la suta se pierde. Cei care au luat creditele dau faliment, banca intra in posesia activelor cu care s-a garantat.
Banii tipariti fara acoperire ajung in conturile unor baieti destepti iar banca are mari probleme deoarece si activele si-au pierdut din valoare din cauza crizei: fie ca e vorba de case, de fabrici, de spatii de depozitare, nimeni nu le cumpara.
Consecintele sint imediate si dezastruoase: firmele care dau faliment concediaza personal care trebuie sa primeasca ajutor desomaj. Cheltuielile statului cresc iar veniturile (contributiile sociale) scad. Rezulta o presiune puternica asupra bugetului national.
Pe de alta parte, banca are mari probleme din cauza ca nu poate returna creditul catre Federal Reserve si se confrunta cu o criza de lichiditati pentru ca nu-si poate recupera banii imprumutati celor care au cumparat obligatiuni.
La presiunea publica a celor care au depozite in banca (depozite mult mai mari decit cele garantate de stat), Guvernul decide sa ajute banca pentru a o impiedica sa falimentze.
Pentru asta e nevoie de bani. Or, bugetul deja este grav afectat de concedieri. Prin urmare, Statul aplica un program de austeritate si taie cheltuielile sociale, scade salariile bugetarilor, renunta la investitii pe care le considera „inutile”.
Si asa a mai aparut o criza in care cei vinovati de declansarea ei s-au umplut de bani iar datoriile urmeaza sa le plateasca saracii.
Ca bine spuneti, insa cum o fi sa castigi bani care -in realitate – nu reprezinta nimic, ci sunt doar o expresie a unei „istetimi” si nu folosesc la absolut nimic? Sau nu am eu imaginatie?