Cum recunoști un plagiator? După forme

Autorii evangheliilor ar avea de încasat o cârcă de bani din drepturi de autor, dacă ar trăi în vremurile noastre. Vă dați seama cum s-ar înscrie ei în diverse asociații care să le apere interesele? Ar lua bani pe timbre literare, pe republicări. Până și de la Uniunea Muzicologilor și CREDIDAM ar primi, pentru că operele lor sunt cântate prin biserici, se televizează slujbe… Însuși Dumnezeu și-ar umple conturile cu milioane de la Trinitas TV.

În realitate, astea nu se întâmplă. Bani fac numai traducătorii, tipografii și trimișii lui Dumnezeu pe Pământ cu facturier și chitanțier. Din copierea și reproducerea muncii altora se fac arginți grei, iar forma cea mai urâtă este plagiatul. În afara banilor, se produc astfel funcții, se schimbă taburete pe fotolii. Recunoști un plagiator și după urma bucilor imprimată în perna scaunului: simetrie perfectă, cu excepția conturului de portofel.
Cu un plagiat, carieristul român își poate aranja frumușel viitorul, pentru că hoții intelectuali se sprijină tacit, dar cu îndârjire. La fel ca băieții de cartier, oricum nu-i mare diferență de apucături. Poate doar la capitolul Onoare să stea mai bine cei din urmă.

Un judecător din Bacău este acuzat că își tot copiază o lucrare, căreia îi modifică de la o apariție la alta coperțile și colaboratorii. Aceștia sunt și ei parte a procesului de justiție și nu pare să-i deranjeze foarte tare că numele le-apar pompoase pe niște cărți deloc originale. De ce i-ar deranja, câtă vreme obiceiul copiatului s-a împământenit periculos de mult în Justiție? I se pare domnului sau doamnei judecător că speța ta seamănă cu a altuia? Pac! Repede copiază și sentința, și motivația. De ce să mai muncească, să-și stoarcă mintea pentru ceva ce deja s-a scris!? Vorba aia, „cărțile din cărți se scriu”. Deci ia să scriem noi și motivările din alte motivări! Că suntem asaltați de dosare și nu facem față.

Ai zice că obiceiul copiatului se păstrează și pentru ceva bun, nu doar la rele, dar nu e adevărat. Un hoț care fură un măr nu este egal cu alt hoț care șutește un măr. Avem ca exemplu ofițerul DGA care a primit o mustrare după ce a fost prins la furat în supermarket. Să ne imaginăm că în locul domnului polițist ar fi fost prins la șutit un țigan. Ar mai fi plagiat judecătorul mustrarea celuilalt hoț sau i-ar fi dat direct și original un „5 ani cu executare”?