Pregătirea butoaielor
Pentru majoritatea bărbaților, sfîrșitul verii și începutul toamnei reprezintă un prilej de muncă. Și nu orice fel de muncă, ci depusă cu sîrg, conștiinciozitate și mai ales o … deosebită plăcere. Este vremea în care orice gospodar scoate din tainițele casei, din cramă, în cazul în care sînt posesorii unei astfel de încăperi, căzile în care vor strînge strugurii, butoaiele pentru vin, presa cu toate elementele ei și zdrobitorul. Cînd treci pe lîngă orice casă de la țară, în ogradă te întîmpină toate cele necesare unui gospodar pentru prepararea licorilor bahice. Un astfel de gospodar este Ion Surugiu. De ani de zile el face vin din bolta de viță de vie din curtea casei. Și nu orice fel de vin . „E de ăla care face bine la sînge. Negru și acrișor. Pe tineri îi bagă în boale, iar nouă ne lungește viața”, ne spune moșul de peste 70 de ani. Tot de la moș Surugiu am mai aflat că un păhărel de vin înainte de masa de prînz e sănătate curată. Vin roșu, din struguri cu boaba mică.
În cele cîteva clipe de răgaz, între spălatul și limpezitul a două butoaie, țăranul ne-a destăinuit cîteva secrete ale preparării vinului. Un vin bun, de clasa întîi, nu e ceva ușor. „Pentru ca la iarnă să ai ce bea de sărbători cu neamurile și cu prietenii și să nu te faci de rîs, este bine să ții samă, cînd faci vinul, de culesul strugurilor, de spălatul butoaielor și tratarea loc cu pucioasă”, începe să ne destăinuie din micile sale secrete moș Surugiu. Butoaiele se scot afară, se așează pe grinzi de lemn, pentru a putea fi manevrate ușor. „Li se scoate capacul și se opăresc bine cu apă. Separat se pune apă la fiert. În ea se adaugă crengi de brad, de stejar. Stejarul e pentru tanin, iar bradul pentru aromă și miros. Cînd apa fierbe bine, așa ca atunci cînd opărești o pasăre, se toarnă în butoaie. Dacă poloboacele nu au fost folosite de mult și sînt foarte uscate se lasă să se umfle cu apa fiartă chiar două săptămîni. Dacă butoaiele sînt folosite în fiecare an, atunci nu mai este nevoie să stea să se umfle. Pereții interiori ai acestora se freacă imediat cu o perie de sîrmă, se limpezesc bine și se lasă la uscat. Se pune apă rece în ele și se dau de-a rostogolul pentru a vedea dacă nu curg. Dacă treaba e bine făcută nu mai rămîne decît să pui în ele mustul. Butoaiele uscate, după ce s-au umflat, se freacă bine cu peria de sîrmă, pînă ce iese din ele toată mizeria și mucegaiul. Apoi se lasă și ele la limpezit, uscat”, ne spune nea Surugiu. Dacă butoiul pregătit pentru colectarea mustului curge, atunci trebuie dus la dogar pentru a fi reparat. „Dacă atunci cînd îi pui capacul curge, se păpurește cu papură uscată, care nu trebuie să lipsească din curte. Căzile în care se strîng strugurii se spală și ele la fel ca butoiul, se freacă cu peria de sîrmă și se lasă la uscat. Teascul se lasă de obicei curățat de la an la an. Oricum și acesta trebuie spălat pentru că într-un an a avut timp să se umple de praf. Zdrobitorul, tataie, trebuie să fie tot de-ăla vechi și nu de-astea de plastic care au apărut acum, din care se pierde savoarea și gustul vinului”, mai ne destăinuie bătrînul.
Prepararea vinului
Moș Surugiu s-a oferit să ne spună și cîteva lucruri despre cum se face vinul. „Poama se culege cu mîna, în găleți. Se pune zdrobitorul pe cadă, poama în cuva zdrobitorului și cineva dă la morișcă. Boabele se sparg și se lasă în cadă să mustuiască. Cu un par curat și mai gros, care să aibă două, trei crengi în vîrf se mai amestecă în cadă. Poama se lasă pînă cînd se alege mustul, apoi se trage mustul cu un furtun, iar strugurii zdrobiți se pun la presat. Mustul astfel obținut se pune în butoaie și se lasă la fermentat. Prin cepul butoiului se bagă un furtun care cu un capăt stă în vin, iar cu celălalt într-un vas cu apă. În timpul cît fierbe, mustul se tratează pentru limpezire cu un gram metabisulfit la litru de vin. După ce a fiert și s-a depus drojdia, vinul se scoate de sub drojdie, adică se trage și se mută într-un vas curat. Fie butoaie, fie damigeană. Se bate dopul și se servește de sărbători. În primăvara, înainte de a da floarea viei se mai trage odată și se mută în alt vas”, ne-a mai explicat moș Surugiu cum face el vinul. După asta, însă, ne-a mai dezvăluit un truc: pentru cei care vor să facă vinul doi, se pune boasca din nou în cadă și se acoperă cu apă. La 500 kilograme de boască se pun 150 litri de apă. Se lasă să fermenteze cîteva zile. Apoi se trage tot așa – zisul must, sau mustul doi și se pune în butoaie. Separat se face un sirop de zahăr – un kilogram de zahăr la zece litri de apă. Pentru cantitatea de must doi din 500 kilograme de boască trebuie cam 15 – 20 de litri de sirop. Se amestecă în butoi și de aici se procedează ca la vinul unu. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns