Cuvîntul care zidește

Spiritualitate creștină

* Bisericile Bacăului în monografii * Catedrala Sfântul Nicolae

Se știe că sfintelor lăcașuri din municipiul Bacău li s-au dedicat, de-a lungul timpului, monografii generoase și interesante din punctul de vedere al documentării. Pe vremea cînd eram slujitor al Catedralei Episcopale din Roman și muzeograf al Centrului Eparhial am găsit în catalogul bibliotecii Episcopiei titluri ale unor monografii eclesiastice din Bacău: biserica Sfântul Nicoilae, biserica Sfinții Impărați Constantin și Elena, biserica Precista.

O monografie amplu alcătuită este cea a catedralei Sfântul Nicolae și aparține actualului episcop de Huși (din 1995), Prea Sfințitul Ioachim Mareș (fostul arhiereu vicar Ioachim Vasluianul). In această complexă monografie, alcătuită între anii 1979 – 1980 -, aflăm documente importante referitoare la viața bisericească din cuprinsul parohiei Sfântul Nicolae, dar și din perimetrul municipiului Bacău. Sînt date relevante pentru spiritualitatea creștin-ortodoxă de pe aceste meleaguri.

De curînd am lecturat o monografie a Bacăului. Datează tocmai din 1934 și se împlinesc, iată, 70 de ani de cînd Grigore Grigorovici a editat această lucrare: „Bacăul din trecut și azi” – culegeri monografice. Este o carte deosebită, ce iscă multe aduceri-aminte.

Fiind în momentul de față slujitor la biserica „Sfântul Nicolae” am consemnat aceste scurte informații privind catedrala actuală (pînă ce se va ridica marea catedrală „Inălțarea Domnului). Astfel, la pagina 57 se precizează că „Biserica-catedrală Sf. Nicolae a fost zidită între anii 1848 – 1850 prin subscripție publică și prin stăruințele căminarului Pavalache Cristea și a protopopului Ioan Enache Petrovici. Se zice, despre aceștia, că după ce s-a așezat temelia bisericii, au dus pe schelă, în poala anteriului, cele dintîi cărămizi. Clopotul cel mare, ce a fost turnat în curtea bisericii din diferite metale ce s-au strîns de la enoriași, avea inscripția: „Acest clopot s-au vărsat de 400 oca cu capital adunat din milostenie prin stăruința și ajutorul de Epitr. bisericii Sf. Nicolae din Tîrgu-Bacău anume Iconom Ioan Petrovici și Spt. Pavel Cristea, Mestecat de Kir Constandin Dimitriu spre pomenirea miluitorilor în veci Amin, anul XC 1848 iunie 29” (deci, de sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, hramul Bacăului pe atunci).

În 1934 paroh era protopopul iconom-stavrofor Theodor Zotta, ajutat de preotrul slujitor Calist Berea. Corul bisericii „…era compus din elemente apreciabile”, dirijat de prof. Colgiu, din anul 1913. După primul război mondial, corul a fost condus de diac. Ioan Luca (cunoscutul scriitor și dramaturg român). Corul a mai fost dirijat, în vremea aceea, de G. Elinescu – funcționar, de institutorul Emil Teofănescu și de alți enoriași.

Monografia orașului Bacău, scrisă în 1934 acordă, deci, un spațiu special bisericilor băcăuane. Pentru aceasta înălțăm un gînd pios de recunoștință autorului ei. De asemenea, menționez că unele lăcașuri consemnate acolo, astăzi nu mai sînt. In schimb, știm că multe biserici se construiesc în vremurile actuale. Sigur, va fi necesară o monografie a tuturor acestor sfinte lăcașuri de închinăciune. (preot dr. Constantin LEONTE)