Am o admiratie profunda pentru oamenii care reusesc sa laude vremea frumoasa de afara in timp ce ploua cu galeata. Pentru ca iti trebuie nesimtire maxima sa vorbesti de democratie intr-un partid in care rezultatele alegerilor interne se cunosc cu multe zile inainte sau sa povestesti despre cit de mult iubeste poporul partidul care l-a afundat pina la git in saracie.
Nu-s suparat pe faptul ca ciomagarii senatorului Berca m-au fugarit prin sala in care se vota noua conducere a PDL-ului local. In fond, m-am distrat si ar fi trebuit sa platesc bani buni pentru atita adrenalina. Si nici ca un director pe la Posta, numit, evident, pe linie politica, a refuzat sa se prezinte cind l-am intrebat cine e si de ce ma da afara.
Pina la urma si ei sint ai nostri; pe ei ii avem, cu ei defilam. Spre deosebire de aceste specimene, am mai trecut prin astfel de evenimente. Si stiu ca roata se invirte iar peste citeva luni sau ani aceleasi persoane care se uitau de sus la popor vor veni si vor boci ca au fost schimbati pe criterii politice din functiile caldute pe care le-au ocupat tot pe baza de carnet de partid.
In rest, ramine cum am stabilit: PDL este cel mai democratic partid! Chiar daca am scris inca de joi pe blog numele celor care vor cistiga alegerile. Dar, daca senatorul Berca insista sa creada acest lucru, cine sint eu sa ma impotrivesc?
In fond, sint anumite categorii de persoane pe care e mai bine sa nu le contrazici.
Lasă un răspuns