DA’ S-O ȘTIM ȘI NOI Globalizarea multilateral dezvoltată

Dan POPA

Am avut recent ocazia, într-un mediu academic, la un Simpozion Internațional, să ascult un vorbitor român, vorbindu-ne despre Globalizare.

Pasămite, în viziunea vorbitorului, globalizarea va fi o formidabilă oportunitate. Va circula capitalul, vor circula mărfurile, companiile vor concura între ele și – după părerea lui – practic se vor da de ceasul morții să satisfacă clienții cu produse din ce în ce mai bune, mai de calitate, etc, etc, ducîndu-ne pe toți, vorba știți dumneavoastră cui, spre noi culmi de progres și civilizație. Urma în speech-ul său o listă a fluxurilor care vor dinamiza economia globală. Totul sub deviza „clientul nostru, stăpînul nostru!”

E drept, a adus aminte vorbitorul, există grupurile de interese, există protestele, dar – a mai afirmat – nu trebuie să ne fie frică de falimentele care vor urma deoarece acele resurse ale întreprinderilor falimentate de concurența globală vor fi cumpărate (a evitat să ne spună la ce procent din valoare REALĂ) și vor fi refolosite.

Vorbitorul a mai adăugat că o concurență globală va reduce prețurile (firește, a uitat să explice cum reduce concurența globală veniturile salariaților). Concluzia a fost apoteotică. Așa că o citez, cu precizarea că aparține unui creier (sau unei circumvoluțiuni?) școlite la ASE București: „Doar prin manipulare și ignoranță pot fi convinși (n.n. oamenii ) contra globalizării …”

Domnule student, domnule reprezentant al României peste hotare, domnule viitor economist al acestei țări, îți aduc la cunoștință următoarele omisiuni ale superbei reclame roz bombon PRO Globalizare pe care ne-ai prezentat-o. Nu sînt nici manipulat (nu am primit aceste informații fără să le analizez) și am terminat totuși facultatea. Iată-ți omisiunile:

Un alt flux care va apărea și se va globaliza va fi fluxul de inflație: în măsura în care pentru un preț atrăgător sau unul de dumping veți cumpăra, stimați clienți, mărfurile străine, veți aduce șomaj în România, iar deoarece masa monetară nu va fi afectată, iar producția va scădea, vom putea genera în economia românească inflație. Banii românești vor fi la fel de mulți, iar mărfurile românești mai puține. Am reușit deja aceasta. Practic, accesul la produsele venite de aiurea de pe glob se poate reverbera în șomaj și inflație. Bine ar fi ca noii șomeri creați să se recalifice imediat în meserii mai bănoase, de high-tech, dar nu cred – cunoscînd inerția umană – că acest lucru se va întîmpla așa de prompt.

Despre grija firmelor de a oferi produse de calitate amintesc doar că au existat firme pe glob care au produs marfă extrem de durabilă, de calitate, au avut comenzi de la toți clienții din zonă, i-au satisfăcut pe toți, iar fiindcă produsele erau de durată, rezistau, ei bine, nimeni n-a mai avut nevoie să cumpere. Firmele au fost obligate să dea faliment sau să se reprofileze. Deci grija pentru satisfacția cumpărătorului poate duce la faliment. Practic, acum, firmele sînt interesate ca produsul să se defecteze imediat după terminarea termenului de garanție, să poată fi reparat greu, iar clientul să cumpere unul nou, asigurînd reluarea producției. În condiții de globalizare, de concurență, acest interes de a cîștiga va crește. Cum poți explica oare prezența într-un televizor sau monitor de computer a unui condensator pus în imediata vecinătate a unei surse de căldură, care îl va usca – deci degrada – într-un anumit timp, bine determinat? Electroniștii depanatori de computere și TV-uri confirmă obiceiul.

Că globalizarea reduce prețurile de producție e adevărat. Companiile recurg din ce în ce mai des la tehnici ca „outsourcing-ul” pentru a-și face producția cu resurse mai ieftine, de pe glob, de aiurea. Practic, muncitorul local poate pierde locul de muncă deoarece la calculul patronului s-a văzut că e mai bine să produci marfa în Asia de sud-est (să zicem) plătind acolo pentru forță de muncă ieftină și să transporți marfa în țara ta de origine. În concluzie, firma produce mai ieftin, per total, dar apar costuri de logistică și transporturi care se recuperează pe seama diferenței de salarii între munca cumpărată din două zone diferite ale globului. Deci unele salarii vor scădea drastic în urma globalizării, muncitorii vor deveni mai pauperi, iar globalizarea, prin avalanșa de firme falimentare care vor fi cumpărate ieftin de marea finanță internațională și vor putea ajunge în mîinile unui grup mic de investitori majori, va pune bazele unui alt fel de centralism economic, dar care nu va mai fi de stat.

Firește, vor fi și excepții: muncitorii care vor avea puterea să-ți ofere rapid o schimbare a locului de muncă (de exemplu, oferind munca prin Internet) vor avea unele șanse. Dar să nu ne bucurăm inutil, mai ușor comandă o firmă marfă în țara vecină decît vă mutați dumneavoastră, ceilalți, acolo unde e plătită bine munca.

În concluzie, globalizarea poate aduce eficiență economică, poate aduce plus de valoare, dar felul cum e distribuită această valoare (practic firmele vor lua cîștigurile, iar muncitorimea costurile și poate un mic cîștig de încurajare) nu e, dimpotrivă, deloc încurajator. La ce bun să susțin globalizarea care-mi promite că productivitatea muncii mele (și implicit uzura mea ca om) a crescut cu (să zicem) 50%-100%, dar venitul doar cu 1,5%-4%? (Cifrele sînt doar inventate, dar disproporția dintre ele amenință să fie un fenomen real covîrșitor). Statele Unite au trecut prin experiența unificării piețelor lor statale. Invit curioșii să caute pe Internet cu cît a crescut la ei, procentual, productivitatea muncii în ultimele decenii și cu cît a crescut procentual plata medie pe ora de muncă. Aș paria că cele două creșteri nu-s proporționale. Trăiască Statele Globalizate Multi Lateral Dezvoltate !