… dar și cu aparate de business. Iată cîteva file și gafe din istoria unei pseudo-informatizări a învățămîntului. Ce s-a petrecut și ar trebui luat aminte:
Prin anii deceniul ’80-’90 am asistat la Liceul G.Bacovia (actualul liceu Ferdinand) la o sesiune de comunicări a profesorilor, cu profil legat de informatizare. Rețin și amintesc de isprava unui participant care prezentase un program de învățare a derivării simbolice, scris într-un limbaj cu facilități de grafică. O bijuterie de program, un spectacol. Formula de derivat venea cu un elicopter, apoi o lua un crocodil (mă întreb și azi, oare făcea derivare prin părți ??) și așa mai departe. Tot ce rețineai erau culorile frumoase, crocodilul verde, dar despre subiectul lecției … nu rețineai mai nimic.
Morala : Oricît de bune și frumoase, multimedia și color sînt calculatoarele, tot dascălul face ora.
Imediat după ’90, s-au comandat computere pentru învățămînt. IBM-uri autentice. Serioase, cuplate în rețele. Rezistente, cu tastaturi pe care le mai avem de atunci, cu discuri hard pe servere (tehnologie SCSI) care mai merg și azi, după mai bine de 10 ani. Din nefericire am văzut și echipamente livrate degeaba (pe banii ministerului), fără accesorii, care au rămas plătite și neutilizate circa un deceniu. Nu știa nimeni ce e cu ele. Sau am văzut acele calculatoare, nelegate la rețea (nu știa nimeni să le configureze ca rețele) folosite individual, fiecare de pe o dischetă (erau stații fară disc hard).
Concluzia : Recepția să le-o facă cine știe. Iar cei care nu știu să beneficieze de instruire. Dar cu responsabilitate. Degeaba ne luam fierărie (hardware) de calitate și o punem la dulap. Iar laboranții să se ocupe de laboratoare. Să le pună în funcțiune. Banii nu s-au alocat pentru a folosi computerele la jumătate din performanțe. Sau jumătate din numărul de computere.
Partea bună : Dacă se cumpără aparatură de business (nu de jocuri), de la o firmă ce oferă calitate de facto (nu viteză maximă !), le putem folosi cu succes. Și dacă, în plus, oamenii sînt pricepuți la calculatoare și, vorba lui Gr. Moisil (părintele ciberneticii) „știu să le mîne „… Am încheiat citatul. Tot la oameni ajungem.
Partea proastă, a zilelor noastre: defectarea noilor modele de hard discuri survine atît de rapid încît producătorii au scăzut garanția de la trei ani la unul. Ce vom face cu sutele de computere care se vor defecta pînă într-un an, doi? Sau ni se cumpără sisteme cu discuri SCSI ? Mai găsim computere rezistente ca vechile IBM-uri ?
Prin ’92-’94 am văzut în învățămînt rețele aduse din Italia. Nu IBM. O firmă cvasi necunoscută, ai cărei reprezentanți au încercat să mă „convingă” să semnez pentru echipamente nepredate, a adus marfă proastă și după luni de zile și procese verbale n-a reușit să repare o imprimantă. Furnizorii au plecat mirați că cineva le-a recepționat „la sînge” marfa și nu le-a dat actele să plece pînă n-au verificat totul și au reparat tot ce era în neregulă. Să fim înțeleși: din banii părinților, strînși din taxe și impozite și destinați învățării copiilor să nu-și bată joc nimeni! Nu are dreptul nici o firmă! Probleme cu acele rețelele Novell și Didanet (Didanet-ul era un software didactic) au avut mai multe centre universitare. Nu dau numele firmei importatoare deși îl cunosc. Dacă mai adăugați costul de circa 25.000 US$ pe laborator din care o bună parte justificați de … mese și scaune… și calitatea proastă … n-a fost o decizie inspirată acea achiziție. Să fim clari: scaune și mese produceam și noi, în România, mai bune ca ale lor. Nu admitem importuri pe produse ce nu sînt necesare, ce pot fi produse în țară, plătite din banul bugetar, public
Despre software-ul didactic. Se anunță că se va oferi software didactic. Vă spun istoria Didanet-ului. Era o soluție în sprijinul profesorului… Dar instruirea făcută de furnizor era doar în contractul de cumpărare și s-a rezumat la „Acesta-i Didanetul … cam așa merge, documentația o aveți pe calculator …” N-a mai adăugat… „noi am luat banii”. Cum s-a sfîrșit cu el – cu Didanetul? Laborantul (nespecialist în calculatoare – există obiceiul de a se angaja drept laboranți fel de fel de pile, rude, neaveniți, nespecialiști, studenți în științe economice, etc – cer scuze de la adevărații laboranți care întrețin laboratoarele de găsești cînd intri la oră totul în funcțiune, fără viruși sau defecte ba și software-ul pornit) spuneam, laborantul a șters pur și simplu software-ul Didanet și a făcut din computer o stație de lucru. Oricum nu știa mai nimeni să folosească Didanet-ul. Banii dați pe acest software s-au dus pe apa sîmbetei. Nu e prima oară cînd banii se duc pe echipamente sau programe care apoi zac nefolosite sau se pierd ori se distrug.
Concluzia: cu marfă proastă, cheltuieli mari pe elemente accesorii din cadrul contractului, cu profesorii și laboranții neinstruiți și furnizori neserioși banii se duc frumos pe gîrlă. Ai dumneavoastră, ai cotizanților la fisc ca și mine ! Cei care ne plătim la timp impozitele.
Recent s-au cumpărat alte calculatoare: mașini noi cu Windows 98. Din nefericire, cu excepția unor aplicații destinate anilor mari din învățământul superior (AutoCad e un exemplu) nu am găsit motive plauzibile să folosesc software Microsoft. E plin de bug-uri. Nu asigură securitatea informațiilor (cel puțin în configurațiile cu unitate de dischetă; iar NT-ul a primit certificare de securitate în configurație fără unitate de dischetă). Ba mai este și o gazdă minunată pentru viruși și troieni care realmente colcăie prin rețelele învățămîntului.
Provoc factorii de decizie să economisească sute de dolari de calculator instalînd pe ele LINUX și nu WINDOWS . Nu vreau să fiu părtinitor, dar dacă pe jumătate sau un sfert dintre sisteme se instalează LINUX (pentru uzul primelor două clase de liceu) se fac economii substanțiale și la computere și la costurile de service și reinstalare de programe. La un preț mediu de 500-600 Euro/US$ pe calculator, la fiecare 2-3-4 computere mai putem cumpăra unul ! Plus că elevii vor studia într-un mediu profesional. Rog onoratul minister să-mi spună un nume de mare bancă internațională sau mondială care folosește Windows. De obicei ele folosesc diverse versiuni de UNIX, iar LINUX-ul e un UNIX pentru computerele cu procesoare x86. Plus că renunțînd la „ferestre” se pot studia baze de date profesionale, client server, folosind, de exemplu mySQL pe Linux. Știți că și NASA a renunțat la ORACLE pentru mySQL? Sau rămînem la FoxPro for DOS și acela fără licență ?
Că veni vorba de licențe. La ora actuală în România, în învățămînt se mai folosesc încă mediile de programare de la Borland (Inprise), fără licență. E o faptă similară cu furtul, cu care venim în fața elevilor. Curat educație națională! Așa să le fim de exemplu ? Dacă vrei, profesor fiind, să oferi elevilor tăi o copie a mediului de programare, pentru acasă, încalci legea. Asta cînd, fără să ai pile la Inprise sau alte case de software, poți găsi medii de programare gratuite, destinate învățămîntului, făcute de specialiști, libere la distribuire și gratuite. De N.Wirth ați auzit? Cum nu? E inventatorul Pascal-ului. Tot el a lansat recent un limbaj mai simplu și mai didactic decît Pascalul, de fapt un dialect de Pascal: Oberon-ul.
Lansez pronosticul și pun pariu că ministerul se va oferi să încarce calculatoarele cu software cumpărat pe bani mari, în beneficiul cine știe cărei firme, iar soluțiile ieftine și/sau bune vor fi uitate: LINUX, mySQL, Oberon, Abi Word, etc. Vin cu o contraofertă : eu, Dan Popa, profesor la Universitatea Bacău ofer oricărui profesor din țară, la prețul de manoperă egal cu costul unui CD software liber pentru aceste noi calculatoare. Începem cu Oberon-ul. Dați un dolar (1$) pentru un mediu de programare modern, a cărui învățare e ușoară (fiind dialect al pascalului). E util în clasa a IX-a. N-aveți CD-ROM ? Ajung și două dischete. Cine ridică mănușa? Fac publică adresa mea de e-mail: popavdan@yahoo.com și pe cea poștală a Universității Bacău: Calea Mărășești 157, Bacău 5500 sau Spiru Haret Nr 8. Bacău, 5500. Trimiteți plic autoadresat și etichetă autoadresată pentru coletul poștal.
Succes tuturor la informatizarea învățămîntului. Și nu uitați esențialul: învățămîntul se face cu oameni. Iar unii profesori nu-și permit nici la șase luni nici la un an, nici la un mandat (patru ani) un nou calculator. De ei cine se ocupă ? În alte țări s-a descoperit că e mai ieftin (cel puțin la anumite locuri de muncă) să se cumpere de către angajatori computere angajaților, pentru acasă (!), decît să-i înscrie la cursuri de specializare. Sincer vorbind, nivelul salariilor românești (ca într-o țară bananieră) răstoarnă inegalitatea de mai sus.
Notă : Toate denumirile de produse aparțin posesorilor lor. LINUX-ul e sub licență publică – deci e pentru toți – my SQL pe LINUX e liber pentru uz intern, iar Oberon-ul e oferit de Univ. din Linz și autorii compilatorului fără plată. Dar dacă adunați prețul a două dischete și o oră de download de pe Internet tot la 1$ ajungeți.
Lasă un răspuns