Dan POPA
Așa cum am promis deunăzi, am încercat să culegem opinii despre schimbările economice produse de aprobarea, pe care sînteți persuadați s-o oferiți votînd noua Constituție, de a se vinde străinilor proprietățile imobiliare.
Cum ar schimba aceasta situația: Probabil, imediat, investitorii „strategici” care stau cu banii pregătiți să cumpere pe mai nimic stațiuni turistice montane – așa cam ca Slănicul Moldovei – și alte zone de interes turistic vor putea da buzna. Datorită devalorizării monedei (de peste 1000 de ori în raport cu epoca Ceaușescu) și subevaluării prețului forței de muncă de 2-10 ori (depinzînd de ramură), vînzarea de proprietăți imobiliare va deveni formă de supraviețuire. Prețurile însă vor crește, deoarece există cerere, devenind din ce în ce mai inaccesibile majorității românilor și prea accesibile cumpărătorilor străini. Dacă acum sute de familii tinere stau pe liste de așteptare în vederea șansei de a avea o locuință în proprietate (ANL-ul s-a dovedit o inițiativă prea scumpă pentru majoritatea clienților), situația se va agrava. Se va spune că banii rezultați din vînzarea către străini vor intra în România, venind din exterior. E adevărat, dar ei, banii, ușor veniți vor fi și la fel de ușor plecați, deoarece românii, cu concursul Parlamentului (care promovează o legislație ce nu încurajează de facto micile investiții) și cu concursul fiscului care te forțează să descoperi că investiția ta nu e rentabilă, nu mai cheltuiesc prea mult pentru investițiile productive. Cel puțin marea majoritate preferă să cheltuiască pentru consum, ba chiar și pe credit. Uitați-vă la oficiile care tranzacționează acțiuni în Bacău (de exemplu de pe piața secundară). Dacă românii ar fi interesați să investească, probabil că firme mici s-ar putea înființa și finanța prin vînzare de acțiuni și aceasta ar ajunge o practică curentă, la lipsa de capital din România. Asemenea birouri unde să tranzacționezi acțiuni ar trebui să existe la fiecare colț de stradă… ori ele nu există, ceea ce e îngrijorător pentru un economist. Concluzia: banii proveniți din vînzarea de terenuri și proprietăți imobiliare vor fi probabil destinați în majoritate consumului, deci nu vor îmbogăți România, prin creare de locuri de muncă. Altfel spus, nu cîștigăm mare lucru vînzînd proprietățile. Evident, nu împiedicăm pe nimeni, mai ales dacă e lipsit de cunoștințe de economie, să voteze Constituția nouă apoi să vîndă ceea ce are și să devină sărac lipit, într-o lume în care prețurile se vor alinia rapid celor de la nivel mondial.
Alții, vorba lui Topârceanu, spun că totuși … treaba nu stă chiar așa. Or fie ele proprietățile imobiliare un fel de vrabie din mînă, pe care actuala Constituție ne făcea s-o ținem în pumnul strîns, dar stați puțin să vedeți cioara de pe gard, adică alternativa favorabilă. Iat-o: Existența posibilității de a cumpăra terenurile mărește potențialul României pentru investitorii străini. V-ați ridica o casă în curtea altuia, știind că nu sînteți stăpîn pe teren și riscînd să vă taxeze proprietarul pentru chiria terenului ori să vă aducă un ordin de evacuare de pe proprietatea lui ? Probabil că nu. Tot la fel ar putea raționa – se zice – potențialii investitori majori. (Deși vă asigur că prognozele economice și evaluarea oportunităților de investiții se fac cu mijloace matematice, după indicatori statistici, financiari și economici precis calculați, nu după ureche.) Acum cîțiva ani, într-un interviu, un reprezentant al companiei Mercedes-Benz era întrebat cînd vom vedea autobuze Mercedes construite în România ? Persoana interpelată astfel cu o întrebare la care nu se putea da un răspuns (deoarece nimeni nu face un plan de afaceri sau unul de investiții în minte în cîteva secunde) a evitat cu diplomație întrebarea. Problema rămîne: forță de muncă ieftină avem, specialiști calificați binișor avem de nu mai încap în țară, ba pleacă și în străinătate, ce nu avem totuși de nu vine Mercedes să facă mașini și autobuze în România? Pe lista răspunsurilor posibile figurează printre alte necazuri (birocrație, fiscalitate excesivă, corupție) și cele două probleme care par a se rezolva odată cu noua Constituție: achiziționarea terenului și garantarea proprietății. Să fie ele atît de acute? Totuși alte firme mari, cum este Coca Cola, s-au descurcat foarte bine și cu vechea legislație. Dar s-o recunoaștem, una e să vinzi sticle de Coca Cola, unde ai, mai ales vara, o mulțime de clienți și alta să comercializezi mașini și autobuze Mercedes de care nu-și cumpără orice muncitor.
La urma urmei, vechea Constituție nu împiedică pe nimeni să investească pe o proprietate cumpărată în România, e suficient să creezi o firmă mixtă sau o firmă care să fie persoană juridică română iar aceasta să cumpere terenul ori imobilele. Concesionarea pe termen lung e o altă soluție. Și mai sînt și alte forme posibile, inclusiv asocierea cu proprietari români pentru exploatarea unor terenuri sau imobile. (Lista nu e exhaustivă. E drept, aceste forme indirecte au dezavantajele lor.)
Pînă la urmă, să votăm propusa Constituție? Dacă doriți să dați vrabia din mînă (proprietatea) pe cioara de pe gard (investițiile străine viitoare), votați Constituția. Ea va garanta românilor sărăciți proprietatea asupra fumul de pe coș, Puwakci-lor averile din banii europeni și premierului Năstase proprietatea asupra celor patru case și a nenumăratelor ouă. Vă las pe dumneavoastră să stabiliți, citind textul noii Constituții, ce va garanta ea domnului președinte Iliescu.
Lasă un răspuns