Dan POPA
Mark Twain nu avea încredere în trusturile americane. Ca urmare, a scris următoarea tabletă, pe care o repovestesc pe scurt:
„Musca-mamă avea două mici musculițe pe care le iubea ca pe ochii din cap. Într-o zi, una dintre musculițe a dorit să guste o bomboană. Au zburat toate trei la cea mai apropiată cofetărie, unde mica musculiță a gustat din apetisantele bomboane roz. Dar n-a apucat să guste bine, că a străbătut-o un tremur și a căzut moartă. Bomboanele fuseseră fabricate de Trustul American de Bomboane. Cumplit a suferit musca-mamă și a vegheat de atunci cu și mai mare strășnicie asupra micii musculițe rămase. A venit însă o zi în care mica musculiță a avut poftă de cîrnați. Au zburat împreună la cel mai apropiat magazin, unde mica musculiță a lins cu poftă din apetisanții cîrnați… și a murit pe loc. Cîrnații erau fabricați de Trustul American de Cîrnați. Viața nu mai avea sens pentru musca-mamă. Suferind cumplit, ea s-a hotărît să se sinucidă și s-a repezit să lingă din belșug cea mai apropiată hîrtie de muște. Dar moartea nu venea. Hîrtia de muște era inofensivă, fiind fabricată de… Trustul American de Hîrtii de Muște”.
Nu mi-aș fi reamintit acest lucru dacă zilele trecute, avînd de făcut o imprimare de documente color mai importante (documente cu corpuri de litere multiple și imagini) nu m-aș fi adresat firmei locale a unui asemenea trust internațional. Am considerat că trebuie să merg la „Specialiștii de la Centru”. Acolo, însă, surprizele s-au ținut lanț: unitățile CD-ROM ale „specialiștilor” centrului de documente n-au putut citi un banal CD multi-sesiune. Am putut citi doar o parte dintre documente dintr-un dosar de pe CD, nu și din următorul. Așa că a trebuit să iau mașina și să dau fuga să mai aduc un CD. Cînd am introdus documentele în calculator „â”-urile din document apăreau drept egaluri. Pentru aceasta a trebuit să le găsesc EU, clientul neștiutor, soluția. În sfîrșit, prima jumătate de pagină de document a apărut pe ecranul altui calculator, în condiții bune. Ceea ce nu se vedea pe ecran era că jos pagina are un rînd în plus! Mă așteptam ca și pe imprimantă să arate totul la fel de bine. Din nefericire, nu puteam bănui că hîrtia din imprimantele domniilor lor era puțin diferită ca format de cea pentru care fusese conceput documentul. Exact ca o fotografie, imaginea paginii ar fi trebuit micșorată la scară. Niște specialiști ar fi trebuit să observe nevoia unei asemenea operații, să găsească o soluție sau să refuze o lucrare care îi depășea. N-au făcut-o, iar neatenția lor s-a văzut apoi, acumulată, milimetru cu milimetru, pagină cu pagină cînd am ajuns acasă și am examinat topul de documente tipărite. Dacă fiecare pagină e mai lungă sau mai scurtă cu, să zicem, doi milimetri, după zece pagini se observă o diferență de doi centimetri, iar imaginile, dacă au fost în josul paginii se mută mai sus, peste text. Cel puțin mie așa mi s-a întâmplat. Ca un surplus de boacăne, în timpul tipăririi s-a întrerupt curentul electric.
Încrezător în profesionalismul celor de la centrul de documente am verificat rapid foile care păreau în regulă (deși fiecare pagină s-a dovedit, apoi, puțin cîte puțin stricată, puțin cîte puțin decalată), am plătit o sumă o dată și jumătate ca prețul de la un „Copy center” de rînd și m-am întors cu treaba, ziceam eu, rezolvată. Și fără bon de casă sau factură, deoarece nu consideraseră obligatoriu să emită așa ceva.
Surpriza a venit atunci cînd am constatat defectele ascunse: toate paginile erau decalate cam cu un rînd sau mai mult, iar undeva pozele ajunseseră tipărite peste text, paragrafe scrise cu litere drepte apăruseră înclinate, iar virgulele lipseau. Am refăcut materialul în alt format de document, ceea ce mi-a luat o seară întreagă, sperînd ca a doua zi să refac lucrarea în garanție. Eram dispus să muncesc EU pentru a suplini lipsa LOR de profesionalism. A doua zi am fost iar la „Centru” cu documentele, s-a tipărit prima pagină (nu pot să vă spun ce supărat eram, plătisem 688.500 pentru mai puțin de 50 de pagini), dar m-am înseninat aflînd că totuși, pagina de probă a ieșit așa cum trebuie. Falsă bucurie! Angajata a chemat-o pe directoarea centrului, care mi-a explicat că din moment ce eu am zis „da” ea mi-a luat banii și nu-mi face altă lucrare în garanție, indiferent ce alte defecte ascunse mai găsesc că are rezultatul. La insistențele mele, atunci cînd am declarat că voi anunța protecția consumatorului, au catadicsit să-mi elbereze bonul, o zi mai tîrziu.
Am înțeles că banii mei fuseseră luați definitiv de Trustul American de Documente. Am făcut, în final, lucrarea la un IMM autohton, cu un preț de două-treimi din cel cerut de Trustul American de Documente. Și m-am învățat minte!…
Lasă un răspuns