Internetul este popular, dar necunoscut. Aflăm tot mai des din presă că e gazda a fel de fel de abuzuri, servicii ilegale sau imorale, pornografie, comerț și publicitate neautorizate, violare de corepondență prin e-mail, armaghedoane etc. Utilizatorii inocenți, care credeau în onestitatea activităților pe Internet, au ajuns astfel să-și pună niște întrebări. Cîteva dintre ele, le redăm aici așa cum ne-au fost adresate de cei interesați, alături de suuccintele noastre comentarii și răspunsuri. Pentru o informare mai detaliată, sugerăm consultarea publicațiilor de spelialitate, destinate informării utilizatorilor de calculatoare. Le găsiți la aproape orice punct de difuzare a presei, însoțite adesea și de un CD.
1. Ce înseamnă că „se fură internet”, cine are interes să facă acest lucru și de ce?
Obiectul furtului poate fi: corespondența și datele private, adrese de e-mail și adrese reale, date de identitate, numere de cărți de credit, numere de telefon, pe scurt informație valoroasă (vandabilă ori exploatabilă în alt fel). De exemplu: preferințele dumneavoastră pentru navigarea pe site-uri WEB pot fi mană cerească pentru cineva interesat să vă „fileze” (și, eventual, să profite de cele aflate). Se mai fură lărgime de bandă și timp procesor, adică acele computere care ar trebui să vă servească pe dumneavoastră vor servi pe alții, fără știrea dumneavoastră sau a administrației care plătește abonamentul Internet. Computerul deturnat astfel devine o veritabilă „stație releu”, care ia din traficul de internet plătit de dumneavoastră și retrasmite gratis în alte direcții. Astfel, unii (legați la internet cu o legătură minimală și ieftină) vor naviga mai repede pe banii dumneavoastră, ba mai mult vor vinde ceea ce v-au furat (infracțiune încadrabilă juridic și pasibilă de sancțiune conform Codului Penal).
Se mai fură parole pentru accesul abuziv, neautorizat la computerele care vor fi folosite la alte atacuri, astfel încît identitatea agrsorului real să fie camuflată de cea a computerului „nevinovat”, el însuși victimă, la rîndul său, a unui atac anterior. De obicei, ceea ce apare ca agresor la vedere este, de fapt, doar ultima verigă a unui lanț de atacuri în serie, al căror inițiator devine astfel mai greu de depistat. Se fură spațiu de stocare pe computerele care găzduiesc pagini WEB, pentru a insera acolo materiale fără știrea proprietarului computerului: ilegale (pornografice, rasiste, defăimătoare, xenofobe, extremiste), ascunse (atacatorul dă adresa paginii doar clienților și prietenilor săi) sau neconforme cu profilul instituției – gazdă. Se fură resurse de calcul pentru a folosi sistemele atacate ca, de exemplu, severe de discuții (un fel de cafenea, piață virtuală unde toți vin și discută pe banii celui ce posedă calculatorul atacat). De aici, acesta din urmă iese de mai multe ori păgubit: încărcat de software-ul pirat, de discuții, computerul atacat merge mai lent, echipamentele se uzează mai repede, dar nu în beneficiul proprietarului, iar acesta plătește abonamentul de care nu beneficiază decît parțial, de restul profitînd alții (adică cel care a dat atacul și clienți săi inocenți, care nu pot afla chiar foarte ușor că serviciul ce le-a fost oferit este neautorizat). Unii hoți vînd spațiu WEB pe serverele altor instituții sau chiar pe cele la care au acces legal, fără știrea conducerii superioare. Cine n-ar vrea să fie prezent pe WEB pe bani puțini, folosind computerul altuia care suportă grosul cheltuielilor și investiția (adică cel puțin un computer performant, care să răspundă repede la solicitările navigatorilor și care să fie non-stop conectat la Internet, la care se adaugă prețul abonamentului și alte taxe achitate pentru rezervarea numelui de domeniu, acest nume trebuind să fie unic și conform standardelor internaționale)?
2. Cît de sigură este transmiterea corespondenței prin e-mail?
Cam la fel de sigură ca trimiterea unei cărți poștale. Utilizați, pentru protejarea corespondenței, un program de criptare și decriptare a mesajelor, cum ar fi PGP-ul (Pretty good privacy).
3. Cine ne poate citi corespondența transmisă prin e-mail? Dacă nu este cifrată:
a) Administratorul sistemului pe care avem cutia poștală (adică administratorul computerului al cărui nume apare după simbolul@.
b) Toți cei care au acces la administrarea serverelor de e-mail prin care trece mesajul.
c) Teoretic, oricine este „man în the middle” (omul din mijloc, de pe traseul transmiterii mesajului) vă poate intercepta. Dacă folosiți un server public, precum Yahoo, și conexiunea nu este de tip „secure”, oricine de pe traseu ar putea citi textul, chiar în timp ce îl trimiți, folosind software care inspectează pachetele de date. Excepție: porțiunile pe care transmiterea este criptată (cum ar fi cele unde se folosește SSL – tehnică de legătură cifrată între computere).
4. Poate fi reconstruit traseul urmat de mine cînd navighez pe Internet?
Da. Pagini WEB programate de „indiscreții”, care încalcă regula de a nu rula pe calculatorul dumneavoastră software neanunțat, pot face acest lucru. O pagină nouă pe care o accesați poate afla pe unde ați navigat mai înainte. Sînt și alte metode.
Mai mult, un proxy server de WEB (care accelerează navigarea ) poate fi astfel configurat de administrator, încît să memoreze și paginile WEB prin care navigați, inclusiv corespondența pe care o transmiteți printr-un server WEB (ca Yahoo, Hotmail etc) și care va putea fi ulterior citită.
5. Ce poate provoca scăderea vitezei de transmitere a datelor prin Internet?
Sînt zeci de răspunsuri, foarte multe dintre acestea subsumate la „nu ne-am făcut temele””
a) Deoarece am rămas în urmă cu infrastructura și vecinii au rețele mai bune, cu care „sorb” din trafic mai repede ca noi. În aceste condiții, nouă nu ne rămîne decît să așteptăm să ne vină rîndul, în ordinea descrescătoare a vitezei pe care o permite dotarea.
b) Deoarece unii administratori de centre Internet, avînd în grijă o lărgime de bandă mare, o irosesc ascultîndînd radio prin Internet sau, mai nou, urmărind transmisiei Tv on line.
c) Deoarece nu există interes (uneori nici tehnologie, nici o deservire corectă din partea furnizorului) pentru calitatea serviciilor și pentru administrarea fluxului de date conform cu specificul diferitelor tipuri de utilizări (e-mail, WEB, ftp, etc).
Concluzii: Buna funcționare a Internetului, ca rețea de rețele este în mai mare măsură ca societatea umană dependentă de calitatea infrastructurii (sîrme, cabluri, fibre optice, echipamente etc), de onestitatea furnizorilor (a colaboratorilor direcți sau indirecți la transmiterea fluxului de date prin rețea) și de calitatea deciziilor manageriale.
Lasă un răspuns