Dan POPA
Aflăm cu insatisfacție că, dînd dovadă de o opulență pe care nu ne-am imaginat-o, doamna ministru a băgat țîța în gurițele avide ale directorilor de la firma SIVECO, confirmînd previziunile noastre. N-ați ghicit care doamnă ministru? Doamna ministru a educației și cercetării! N-ați ghicit care țîță ? Aceeea a bugetului! O țîță simbolică dar cu atît mai bună de muls, mai grasă și lăptoasă.
Despre ce discutăm astăzi, la o nouă întîlnire cu rubrica „da’ s-o știm și noi!?” Despre noile rețele de calculatoare, sute de bucăți de rețele aproape ultimul răcnet, cu care s-au dotat liceele. Deoarece atunci cînd const
ați risipa făcută, risipă care se înmulțește cu sutele de rețele, îți vine să scoți într-adevăr „ultimul răcnet”. Dar să nu acuzăm degeaba, ci să punem în balanță, cu onestitate și fair- play părțile bune și cele rele ale soluției adoptate de onor! ministerul – angajații noștri – pe spezele și munca noastră, a tuturor celor care muncim și avem copii la școală. Pentru că acesta este raportul juridic factual, între masa de părinți și ministerul care se ocupă de educația fiilor națiunii. Dacă n-ar munci părinții, dacă n-ar plăti impozitele acelea enorme, școala n-ar putea fi suportată financiar, doamna ministru și echipa managerială nu și-ar lua salariul și n-ar ajunge să aibă de unde aproba cheltuielile despre a căror justificare și utilitate vorbim astăzi.
Dar să începem cu partea bună a investiției. Ce e bun:
1. Calitatea tehnologiei HARDWARE achiziționate. Calculatoarele, așa cum le-am văzut, sînt produse sub numele de marcă COMPAQ și sub cel al firmei IBM – așa cum mi-a declarat reprezentantul firmei, cu care am discutat. Felicitările merg însă la producătoriii acestor echipamente, în străinătate. Sub rezerva costului un pic cam mare al acestor aparate, care, așa cum declara chiar reprezentantul furnizorului, în vreo 3-4 ani se vor uza moral înainte de a se uza fizic. Dar măcar par solide. Ceea ce e bine.
2. E interesantă și ideea de a pune datele unei întregi școli pe calculator. Inițiativa ar trebui să mai reducă din acel personal administrativ și al secretariatelor, care, uneori, pierde timpul plimbînd foaia de hîrtie și lipind-o pe geam sau care stă la locul de muncă și își „justifică” salariul navigînd pe internet prin site-urile sexi și porno, ca formă de îmbunătățire a valorii de piață proprii a secretarei – garanția unui job viitor mai bun. Rămînem sub rezerva întrebării cum se va putea angaja un manager de rețea și un inginer de sistem, utili asigurării funcționării sistemului, ambii calificați în ORACLE și servere WEB din două salarii de secretară.
3. Felicitări pentru ideea de a realiza aplicația în regim client server, cu software-ul rulînd pe server și accesul la aplicație prin browserul WEB. Este o tehnologie modernă, eficientă sub raportul costurilor, care permite teoretic unui alt calculator din rețea, chiar și unui mai vechi Pentium I sau 586, să acceseze baza de date. Felicitări, sub rezerva întrebării de ce nu s-au luat mai multe calculatoare puțin mai ieftine, ceea ce ar fi asigurat locuri de lucru pentru toți elevii unei clase, care, la liceu, adesea ajungea la 30-32 de elevi. Plus că aceast clasă are și profesor. Dacă doi elevi în loc de unul lucrează la un același calculator, vor învăța cu siguranță mai puțin!
Acum punctele cu minus. Concret, iată unde s-a decis anapoda și s-au cheltuit aiurea banii părinților. Cu argumente:
1. Software-ul sistemelor de operare este în întregime Microsoft, din cel mai nou și dintre cele mai scumpe. Cu multe ecrane colorate și cu consum de resurse grafice pe măsură. Practic se risipesc banii pentru a vedea pe ecrane ferestrele cu marginea color în degradeuri. Din testele pe care le-am făcut în prezența unui economist, pe un calculator pe care se poate opri și porni interfața grafică independent (un sistem Mandrake Linux 8.2 ) a rezultat că simpla înlocuire a interfeței grafice complexe (KDE-ul era acolo) cu una mai simplă (TWM-ul) reduce încărcarea memoriei cu aproape 32 MB RAM și încărcarea medie a sistemului de la 1.8-2.1 la 1.0 – de aproape două ori. Alegerea actuală a software-ului serverului este o risipă din banii gestionați de minister, declarați puțini cînd e vorba de salarii. Din nefericire, serverul, așa cum ne e dat, nu funcționează fără interfața grafică, deci dăm banii ca să admirăm un ecran superb colorat și cîmpul de iarbă verde de acolo. O soluție Linux, gratuită, free software, ar funcționa și cu și fără grafică. Că veni vorba de bani, m-aș bucura ca director de liceu să pot să returnez TOT SOFTWARE-ul Microsoft și Oracle și să obțin în locul lui banii respectivi, cu care s-ar putea face mult mai multe lucruri bune.
2. Aplicația destinată învățămîntului a fost realizată pe una dintre cele mai scumpe platforme de baze de date, ORACLE, care mai este și proprietară. Vor trebui dați alți bani pentru a o adapta nevoilor viitoare ale școlilor. Opulența manifestată de doamna ministru nu-și are limită aici. Repet, doar simpla achiziție a licenței de ORACLE – după spusele reprezentantului furnizorului – de ordinul a 2 – 3.000 de dolari funcție de numărul de clienți licențiați și configurația sau versiunea produsului, acoperă redotarea unui laborator școlar cu 10 – 15 calculatoare noi (fără monitoare, dar cu tastaturi și mouse).
Pe alte meleaguri, în prag de milieniu, NASA – agenția spațială americană – a renunțat la software-ul severelor Oracle, fiind prea scumpe și a decis să înlocuiască serverele Oracle pe care rula o serie de aplicații, cu servere MySQL (free software) rulate pe LINUX (free software sub licență GPL – licență generală publică), economisind sute de mii de dolari. Doamna ministru dă astfel dovadă că e mai cheltuitoare la ministerul dumneaei decît sînt americanii de la NASA! Și cînd te gîndești că onor ministerul aprobă controalele care sancționează cu sute de milioane amendă universitățile mici, pentru proastă administrare. Dar lor, „ministerialilor” cine le dă amenzi, cine la verifică actul administrativ sub raportulul calității? Să ne mai mirăm că nu sînt bani de salarii pentru inginerul de sistem sau pentru profesorul de informatică? Cu costul licenței Oracle și al licențelor de sisteme de operare private care s-au cumpărat plăteam 13-20 salarii profesorului de informatică. Deci mai bine de un an de zile, aproape doi ani, fără vacanțe. Spuneți, e bună administrarea fondurilor?
Despre cum se putea face o aplicație similară celei oferite cu tam-tam și parale multe încasate de firma Siveco vom discuta probabil altădată. Vă spun azi doar că atît sistemul de operare utilizabil pentru o aplicație asemănătoare (evidența cărților la o librărie virtuală) – un LINUX care includea și serverul de baze de date MySQL, cît și scripturile PHP ale unei aplicații cu baze de date pe WEB dinamic s-au vîndut în ultimele luni cu preț sub 150.000 de lei bucata, la chioșcurile de difuzare a presei. A fost chiar interes mare pentru ele și redacția revistei respective a decis să scoată niște numere speciale. Deci se putea începe treaba cu software de 10 dolari, nu de două sau trei mii. Software pe care firma SIVECO din România să-l folosească pentru a dezvolta aplicația. Una din două: ori cei de la SIVECO nu citesc nici măcar revistele de calculatoare de pe piață, ceea ce îi recomandă ca slabi profesioniști, creatori de soluții risipitoare, ori a fost intenționat sau din greșeală aleasă o firmă care dezvoltă soluții exagerat de scumpe. Căci banul era ban public. Și cînd te gîndești că au fost sute de instalări de rețele, rezultă că gafa doamnei ministru este însutită. Să fi fost la mijloc și un comision sau un profit tot așa de însutit?
Lasă un răspuns