DA’ S-O ȘTIM ȘI NOI Un interviu imaginar cu Pavel Coruț

Dan POPA

În contextul acestor evenimente noi pe scena politică, alegerile viitoare și totodată al stării de fapt, veche, din societatea românească, societate care începe să semene tot mai mult cu cea din apusa epocă ceaușistă – (remarcați că au apărut deja frigiderele goale, cozile, portretele cîrmaciului, vizitele de lucru, pozele cu muncitorii, vilele și hotelurile pe litoral pentru oamenii partidului, arestările pripite sau abuzive, cenzura economică și cenzura de presă, acuzatele ascultări de telefoane, fii și rudele foștilor membri PCR la putere, taberele de muncă, traducerile selective ), devine interesant să ascultăm și vocea unui specialist în analize politice, declarat fost contraspion militar, actualmente autor de cărți (pe care nu le găsiți pe piața băcăuană – de ce?) , fondator al unui ziar („Faceți Avere”) care nu i-a fost difuzat în Bacău (cine l-a refuzat ?) și inițiator al unui partid creat de jos în sus (PVR -ul, despre care nu discutăm azi pentru a nu-i face propagandă), controversatul și prolificul scriitor Pavel Coruț. Nu l-am contactat personal, dar la întrebările pe care am fi vrut să i le punem am găsit deja răspunsurile în cărțile domniei sale, ba chiar în unele vechi, de acum 6 – 7 – 8 ani. De la ele a pornit acest interviu imaginar.

Rep: Știm ce ați fost, și nu v-ați sfiit să recunoașteți în cărțile dumneavoastră, domnule Pavel Coruț. Contraspion militar. Ne puteți spune ce sînteți acum?

PC: „Sînt un om liber. Trăiesc mai bine decît în timpul dictaturii ceaușiste. Aș fi putut să tac și să-mi văd de afaceri. Aș fi putut ajunge milionar. Un milionar într-o țară minată de minciună și fraudă.(…)”. „Am fi putut pleca din țară. Pentru mercenari de calificarea noastră se plătește excepțional. N-am plecat.” (Fulgerul Albastru 202-203)

Rep: Și ce faceți în continuare, aici ?

PC: „Îmi permit să vă spun de ce nu merge democrația în România.”(F.A. pg 204)

Rep: Vă ascultăm.

PC: „Luați o listă cu foști deputați din Marea Adunare Națională și alta cu membrii Consiliului de Stat. Adăugați lîngă ele listele cu membrii CC ai PCR și UTC. Priviți unde sînt tovarășii în cauză și veți înțelege cum merge cu democrația. Dacă tot e cu liste, ce-ar fi să luați și listele cu principalele funcții de conducere din fostele ministere (n. rd.- ceaușiste !). Începeți cu cele mai grase, mai bune de muls: externele, comerțul exterior. Priviți unde sînt foștii miniștri, adjuncții lor, secretarii de stat, directorii generali. Nu scăpați din vedere nici fiii și ginerii, căci unde nu pătrunde babacu, îl bagă pe «ăla micu»”. (F.A. pg 204-205)

Rep: Ce părere aveți despre America și americani, acum, cînd zilnic radiourile sună și răsună de cîntări despre „American Dream”, tonul fiind poleit în roz, în ciuda recesiunii economice prin care trec Statele Unite ?

PC: ” Am respectat patriotismul și demnitatea fiecărui adversar, spion or contraspion”. „Fiecare avem patria noastră, cu interesele ei interne și externe, pe care trebuia să le apărăm”. „Aveam un respect deosebit pentru națiunea americană. Respect pe care l-am pierdut aproape cu totul cînd, după decembrie 1989, anumite organe ale statului american au început să se comporte cu noi exact în maniera în care se comportaseră ocupanții sovietici”. (Fulgerul Albastru. pg. 175)

Rep: Cum ați numi „revoluția din 1989” și „tranziția” prin care – zice-se – trecem ?

PC: Un grup de jurnaliști din vest, condus de Gerard de Selys, a scris o carte intitulată Minciuni Mass-Media, în care „revoluția română” este calificată drept „minciuna secolului”. (Fulgerul Albastru pg.179)

Rep: Vi se pare cumva că istoria se repetă ?

PC: „Oportuniști, carieriști, lepădături ale societății (…) visau puterea. (…) Pentru a trăi ei în luxul și desfrîul celor doborîți de la putere. Mă frapează asemănarea pînă la similitudine dintre colaboraționiștii kominterniști și colaboraționiștii zilelor noastre. Aceleași slogane internaționaliste, aceeași poftă de a trăi ca Ceaușescu et. comp., aceeași lipsă de scrupule, aceeași tîmpenie crasă în servirea inconștientă a scopurilor antiromînești. (…) Noii ocupanți, invizibili dar prezenți, ne fac zob industria sub lozinca: E un morman de fiare vechi”. (F.A. pg 188)

Rep: Deoarece istoria pare totuși a se repeta, cum ați caracteriza epoca Ceaușescu și implicit epoca spre care tranzităm ?

PC: „Vă amintiți de minciuna organizată și generalizată în toate domeniile. Aceasta a fost caracteristica principală a epocii Ceaușescu: complicitatea generală la fraudă”.

Rep: Ce părere aveți despre libertatea cuvîntului, așa cum ați văzut-o ca autor de carte și publicist? Se poate spune adevărul în România de azi ?

PC: „Chestiunea delicată este că mulți știu adevărul, dar se tem să-l spună. Pentru a-l ascunde, „trandafirașii” au inventat tot felul de tertipuri: secrete de stat, stabilitatea Armatei, etc. (…) Nu în interes statal. Interesul statal este adevărul”. (F.A. pg 196)

Rep: Este C.V. Tudor un viitor președinte al României, un viitor Hitler sau un viitor dictator ? Sau sperietura cu C.V.Tudor în turul doi a fost doar o manevră electorală ?

PC: Personalitățile vulcanice, explozive, sînt destinate spargerii de fronturi, sacrificiilor pentru anumite idei și valori, rezolvării problemelor spinoase… Așa ne demonstrează istoria. Ele însă nu corespund exigențelor conducerii pașnice, echilibrate, de lungă durată. Sper ca domnul C.V. Tudor să înțeleagă care-i este crucea destinului. În opinia mea, care nu trebuie să fie neaparat corectă, dînsul n-ar trebui să candideze la funcția de președinte, ci tot la una de senator.” (Drumul Învingătorilor, pg. 189)

Rep: În final, vă întreb cum vă apărați și expuneți punctul de vedere, mai ales acum cînd ați fost scos practic de pe piața Bacăului, atît cu ziarul, cît și cu cărțile dumneavoastră? Fapt este că la cititori ele nu mai ajung.

PC: „Nu am posiblitatea să ripostez, deoarece nu am post de televiziune sau radio, nu dețin funcții în stat, nu mi se permite drept la replică.” (Drumul Învingătorilor, pg. 195)