• Societatea Astronomică Română de Meteori (SARM) a organizat la castelul din localitate o tabără de profil • în perioada 1- 15 august, aici va fi stabilit „cartierul general” al taberei internaționale de observație a „ploii de stele” Perseide
Spațiul. Ultima frontieră. Pentru membrii Societății Astronomice Române de Meteori (SARM) și pentru prietenii lor aceasta nu mai este demult doar un slogan de film SF, ci o pasiune. Un crez din care își trag seva și pentru care trăiesc. „Ceea ce se întîmplă pe cer ne influențează, direct sau indirect, viața. Inevitabil, omul este în contact cu cerul. Cercetîndu-l, îți dai seama de valoarea omului în univers. Astronomia deschide o poartă. Pentru a privi însă, cerul, trebuie să ai educație. Altfel, nici nu știi că trebuie să-l privești”, explică Valentin Grigore, președintele SARM.
De aici și pînă la inițerea, în 1993, a unei mișcări de promovare a astronomiei nu a fost decît un pas, pe care acesta nu a ezitat să-l facă. Așa a apărut SARM. De ce meteori? „Pentru că observația meteorilor este unul din primii pași în astronomie. Există două domenii accesibile amatorilor: meteorii și stelele varaibile. Observația meteorilor e un domeniu în care și astronomii amatori fac descoperiri care sînt recunoscute oficial”, spune Valentin Grigore. Recunoașterea definitivă a meritelor SARM a venit în 1999, cînd a fost singura organizație românească care a salvat ce se mai putea salva din ceea ce ar fi trebuit să aducă României un capital enorm de imagine: eclipsa totală de soare. „Din păcate, nu a fost așa. Ungaria a făcut ceva, Bulgaria la fel, numai noi nu am știut cum să gestionăm evenimentul. Noi am organizat taberele de observație din Retezat sau de la mare, dar a fost prea puțin”, susține același Valentin Grigore. Cu toate acestea, SARM a convins și, acum, este parte componentă a lanțului mondial care se ocupă cu studiul meteorilor. Prieteni? „Mulți, foarte mulți. Avem prieteni în Japonia, de exemplu, care, în drum către un congres din Germania, s-au oprit în România pentru a ne întîlni și pentru a ne vizita țara. S-au îndrăgostit de România și au promis că vor încerca să vină în fiecare an aici. În ceea ce-i privește pe prietenii din Europa, o parte dintre aceștia vor veni în România la începutul lunii viitoare pentru a observa «ploaia de stele» de pe 11 august, țara noastră fiind limita vestică a fenomenului”, declară președintele SARM.
Telescoape din țevi de canalizare
Valentin Grigore e ferm: astronomia nu începe cu telescopul, ci cu observațiile cu ochiul liber. „Telescopele te ajută, dar nimic nu poate înlocui ochiul uman. Trebuie, mai întîi, să vezi cerul cu ochiul liber și să-l înțelegi. Pentru asta, însă, fiecare trebuie să știe care sînt fazele lunii, ce sînt solstițiile și alte chesetii banale. De abia după aceea poți să apelezi la telescoape”, explică Valentin Grigore. În materie de tehnică astronomică, SARM-ul se poate compara cu orice organizație de profil din Occident. Un astronom amator care se respectă are însă, propriul telescop, care, nu de puține ori, a fost „fabricat” pe balcon. Sorin Hotea din Sighetul Marmației și Cristian Mîndrilă din Brăilă sînt specialiști în așa ceva. „Lentilele și partea optică le aducem din SUA contra a 200 – 300 de dolari. În rest, totul este făcut de noi și, fără falsă modestie, am fost primii din țară care am confecționat un telescop din tuburi tăiate. Acesta se comportă la fel ca un telescop normal, dar are avantajul că se transportă mult mai ușor, oglinda se poate răci mai ușor și turbulențele din interiorul tubului se reduc considerabil”, ne-au mărturisit, la unison, cei doi. Ce nu ne-au spus Sorin și Cristian a fost, însă, faptul că, uneori, astronomii români nu se dau în lături să-și construiască aparatele și din țevi de canalizare.
Că telescoapele realizate în balcoanele românești sînt la fel de bune ca și cele folosite de astronomii din Vest ne-a confirmat și Klaus Lowitz. Originar dintr-o comună de lîngă Arad, acesta a emigrat în Germania în 1989. A ajuns inginer la concernul „Dunlop”, dar asta nu l-a împiedicat cîtuși de puțin să se îndrăgostească de astronomie. „Sincer, nu știu de ce m-a atras astronomia. Pur și simplu, cînd privesc cerul uit de toate. Simt că sînt în lumea mea”, spune Klaus, care nu a rezistat tentației și, după ce s-a învoit cu chiu cu vai de la serviciu, a venit la Dărmănești pentru a lua parte la tabără națională de astronomie organizată de SARM.
Pete pe Soare
Tabără națională de astronomie organizată de SARM la Dărmănești în perioada 25 iulie – 4 august și finanțată de căte Autoritatea Națională pentru Tineret este, de fapt, doar prima parte a unui proiect mai amplu botezat „Tineret Plus – Perseide 2004”. Partea a doua a acestuia se va derula între 1 și 15 august și va îmbrăca forma unei rețele naționale de observare a „ploii de stele” -Perseide, care va avea loc în noaptea zilei de 11 august. Participarea va fi însă, internațională, la Dărmănești fiind așteptați astronomi amatori din Olanda, Belgia și Germania. Pînă atunci, însă, 40 de tineri din 14 județe au venit la fosta reședință a familiei Știrbey și s-au pus pe treabă. Cursurile și atelierele de lucru ale școlii astronomice de vară le ocupă aproape tot timpul de peste zi, pentru ca seara să și-o petreacă compunînd cosmopoezie sau cîntînd astrofolk. Din program nu lipsesc, însă, un concurs de astronomie pentru tineret, un tîrg de instrumente astronomice sau o expoziție de fotografie, carte și postere de specialitate. Îndrăgostiți pînă peste cap de ceea ce fac, astronomii de la Dărmănești se bucură ca niște copii în momentul în care văd că acolo sus, pe cer, se întîmplă ceva nou. Așa au descoperit pe Soare două pete, care, explică ei, nu sînt tocmai obișnuite pentru această perioadă a anului. „Soarele ar fi trebuit să fie, în mod normal, mult mai liniștit, dar se pare că au avut loc cîteva explozii solare foarte puternice și, de aici, cele două pete care se văd”, a explicat Dan Mitruț, președintele filialei băcăuane a SARM.
Vărsatul de vînt al Lunii
„Omul, ca legătură între Pămînt și cer, privește de obicei acolo unde cerul de întîlnește cu pămîntul. Linia orizontului. Să fi uitat oare omul să treacă de această limită? Mai știe omul să privească mai sus?”, întreabă, retoric, Valentin Grigore. Căutăm un răspuns, care avea însă, să vină de undeva de sus, de la Luna care, încet-încet, urca pe cer. Eram pe punctul să spunem că omul nu a uitat să privească mai sus de linia orizontului, dar am renunțat, pentru că telescoapele oamenilor de la SARM erau deja îndreptate spre astrul nopții. Nu doream decît să „ținem Luna în palmă”. Văzută prin telescop, Luna parcă are vărsat de vînt. Munții și craterele nu fac însă, decît să-i sporească misterul. Și măreția. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns