Sint atit de rare si de scurte momentele de fericire in viata unui om, incit atunci cind le traiesti ti se pare ca trec ca o boare. Ca sa te intilnesti cu un asemenea moment, uneori e de-ajuns o simpla miscare de bagheta a unui dirijor – daruit cu talent si har – pentru ca starea de nobila impacare cu sine si cu oamenii sa te cuprinda, sa uiti si sa ierti toate rautatile lumii. Poti, apoi, sa astepti marile sarbatori pascale cu sufletul senin si impacat. Cu talentul, dirijorul Ovidiu Balan conduce muzica, iar harul il ajuta sa aleaga din noianul de compozitii acea muzica in stare sa te impresioneze adinc, cu lirica ei debordind de viata si adunind in belsugul sau sonor cele mai fericite pasiuni omenesti.
Concertul de intimpinare al Sfintelor Sarbatori de Paste, dirijat de Ovidiu Balan la Filarmonica „Mihail Jora”, a mai aratat ca atunci cind Dumnezeu daruieste o face cu asupra masura. Pune dar peste dar, adunind, ca intr-un manunchi floral, intreaga emotie ce o poti pretinde muzicii. Aparatul orchestral al filarmonicii are inalta maiestrie de a restitui cu rafinament ceea ce este mai semnificativ si mai profund in muzica asumata. Atit in „Concerto grosso”, dar mai ales in „Tripticul psaltic” (ambele de Viorel Munteanu) regasim un sublim exemplu de statornicie in cultivarea specificitatii cintului religios, cu o puternica seva de melos colorat impodobind frumos livezile tinere ale credintei si muzicii romanesti. Arhitectura lucrarilor e simpla, dar impunatoare, ideile sint larg sustinute, iar instrumentarea viguroasa.
Sunind ca o mingiiere, contururile brumate si elegiace ale „Concertului pentru vioara si orchestra” de Samuel Barber au fost redate in toata amplitudinea si forta lor expresiva de catre violonistul italian Matteo Pipa.
Corul „Armonia” al Liceului de Arta „G. Apostu”, pregatit de prof. Gheorghe Gozar, a asigurat, alaturi de orchestra, respiratia ampla si plenitudinea polifonica a „Tripticului psaltic”, aducind trairile sufletesti la o rezonanta inaltatoare. Partitura aduna citate largi din slujba liturgica, din isonurile protopsaltilor ortodocsi si chiar din creatiile unor compozitori romani de muzica scrisa pentru coruri.
Orchestra si corul au intonat, cu aceeasi vigoare, „Imnul pentru Grecia antica” de Rostom Alagian – o lucrare magnifica ce s-a cintat la Bacau in prima auditie absoluta, la doar doua zile dupa ce compozitorul a trecut la cele eterne. Concertul filarmonicii s-a incheiat in fata fruntilor plecate in reculegere pentru viata apusa a unui compozitor si pentru aceste pure si vibrante daruri muzicale.
Afara ne intimpina respiratia calda a primaverii, ciresii in floare si iarba verde de-acasa.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns