Date biografice

Constantin Pușcuță s-a născut la 28 octombrie 1940, în satul Viforeni, comuna Ungureni, fiul lui Vasile, cojocar, și al Tasiei Pușcuță.

Între 1948-1952, a urmat cursurile Școlii Primare Viforeni.

Între 1952-1955 a urmat ciclul II la Secuieni. Între 1955-1956, a parcurs primul an la Școala Medie nr. 1 din Bacău, pe care nu le-a încheiat.

Între 1956-1960, a urmat, cursuri fără frecvență, clasele VIII-XI la Liceul „George Bacovia” Bacău (actualul Colegiul Național „Ferdinand”), avîndu-i ca profesori, între alții, pe Adrian Olinic, Dumitru Alistar, P. Popescu, Ioan Grigoriu. Pentru a se întreține, a muncit sezonier pe șantiere, însă a avut fericita ocazie, după cum a el însuși recunoaște cu multă bucurie, să descopere biblioteca folcloristului Apostol V. Antochi, din Botești.

Între 1960-1961, Constantin Pușcuță a funcționat ca profesor suplinitor de limba și literatura română la Școala Viforeni.

Între 1961-1966, a urmat cursurile Facultății de Istorie-Filosofie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, specializarea Istorie Universală-Literatură Universală. Printre cei care i-au fost dascăli în acea perioadă s-au aflat profesorii Mircea Petrescu-Dîmbovița, Cornelia Andriescu, Ion Constantinescu, Dumitru Berlescu, Gheorghe Platon, Nicolae Gostar.

Avînd experiența cenaclului literar „Nicolae Labiș” din Iași, în anul 1964, i-au fost publicate patru poeme în cunoscuta revistă de cultură „Luceafărul”. Anul 1966, consemnează și prima apariție în publicațiile culturale a celui ce se va pseudonumi Octavian Voicu. Acest nume îl reprezintă, începînd de atunci, la toate manifestările și actele culturale. Deși refuză să comenteze prea mult acest nume, din discuția purtată cu el, numele (sau prenumele) de Octavian a fost ales de la Octavian Goga, unul dintre poeții preferați ai lui Constantin Pușcuță și ai înaintașului său. În anul 1966, a redebutat la Cronica și apoi la Ateneu. Între 1966-1968, a fost numit profesor la Școala Bijghir (comuna Buhoci). În anul 1968 a devenit metodist al Casei Populare din Bacău, și a început să publice în ziarul regional „Steagu Roșu”. În anii 1968-1969, a funcționat ca bibliograf la Biblioteca Institutului Pedagogic din Bacău, timp în care a aprofundat pasiunile sale culturale. Între anii 1969-1985, a fost numit secretar literar la Teatrul „Bacovia”, domeniu în care a absolvit, în anul 1970, și un curs de perfecționare în teatralogie. Debutul editorial al celui cunoscut sub numele de Octavian Voicu avea să se producă după trei ani, în 1973, cînd, la editura Junimea a apărut volumul „Ce întemeiază privighetoarea”. Au urmat și alte cărți de poezie: „Viața pe rod” (1975), „Cît ești lumină” (1979), „Cartea locului” (1986). În anul 1978, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor și al Asociației Scriitorilor din Iași. Perioada dintre 1986-1998, a consemnat o aparție frecventă în reviste literare consacrate „Ateneu”, „Cronica”, „Contemporanul”, „Jurnalul literar”, „Convorbiri literare”. Între 1985-1992, a fost secretar literar-director al Teatrului de Animație Bacău. Între 1992-1996, a activat în calitate de consilier teritorial al Inspectoratului pentru Cultură Bacău. În anul 1996, a funcționat în calitate de consilier literar la Teatrul „Bacovia”. (Constantin GHERASIM)