DAȚI-MI CUVÎNTUL! Droguri electorale

Lumea asta „modernă”, în care trăim de ceva timp, a descoperit tot felul de droguri. Inițial, drogurile erau cunoscute încă din antichitate și erau folosite împotriva durerilor insuportabile, așa cum se practică și astăzi în medicina… modernă! Apoi au început a fi folosite împotriva supărărilor, a plictiselii, precum și pentru a crea o anumită stare de euforie. Dar nu a fost de-ajuns!

Mai recent, însă, au apărut și drogurile… electorale! Invenția s-a pritocit în laboratoarele PSD-ului, conduse de „savantul” Adrian Năstase, care a și ținut s-o „experimenteze” pe viu, în vederea brevetării. Aceste droguri au proprietatea de a adormi sau de a amorți spiritul unui segment al populației nemulțumite de multele nedreptăți care i s-au făcut pe parcursul ultimilor ani de guvernare psd-istă. Cîteva „doze” de droguri ne-au mai fost servite și înainte de alegerile locale, dar ultima „porție” a fost cadorisită populației pensionate în ziua în care s-a anunțat că începînd cu data de 15 august cei cu pensii sub 6 milioane de lei vor beneficia de o reducere de 90 la sută la medicamentele prescrise în regim de compensare. Altă „doză” ne-a fost oferită în ziua de 5 august, cînd la știrile de dimineață pensionarii au fost informați că începînd cu luna septembrie pensiile se vor majora în medie cu 10 la sută, aceasta ca urmare a redistribuirii bugetului pe anul în curs datorită creșterii veniturilor la p.i.b. La știrile de seară, însă, premierul Adrian Năstase a anunțat personal același lucru, dar a ținut să pună înaintea cifrei cuvîntul „aproximativ”, pe care l-a și repetat: „aproximativ 10 la sută”.

Deci, poate fi și mai puțin. După încă o zi, populația era informată că verificările obligatorii la centralele termice de apartament se vor face în mod gratuit, deși înainte cu vreo lună de zile ni se anunțase și valoarea taxelor respective, care erau destul de pipărate. Așa s-a născut întrebarea: ce sînt aceste „stimulente”, dacă nu niște droguri electorale!? PSD-ul, cum a simțit că pierde cîteva procente în urma sondajelor de opinii, a și recurs la aceste stratageme. Nu-i mai puțin adevărat, totuși, că pensionarii (mai ales cei pensionați pînă la modificarea Legii Pensiilor), aveau nevoie ca de aer de aceste înlesniri! Insă de ce ele se acordă tocmai acum, cînd guvernanții au început să simtă că le cam fuge pămîntul de sub picioare? Oare guvernanții noștri ne cred un popor de troglodiți care nu-nțeleg ce interese se ascund în spatele acestor inițiative avansate în prag de campanie electorală? Ori sînt prea derutați și alarmați de rezultatele sondajelor reale cu privire la popularitatea lor, care a început să scadă vertiginos? Și este firesc să scadă cînd biata țară a ajuns de rîsul lumii, în pofida „elogiilor” primite din partea unor țări care au tot interesul să fim cenușăreasa Europei, o piață de desfacere a produselor și deșeurilor lor!

Ridicolul în politica românească apare din ce în ce mai des după anul 1990, dar a acutizat în special în timpul actualei guvernări, cînd demnitari fără simțul măsurii, strecurați la conducerea micro și macroeconomică, avînd o spoială de pregătire profesională, dar fiind plini de avariție, au început să se creadă predestinați unor astfel de posturi, asemenea unui sistem de dictatură. Șefia, fie ea ministerială sau la nivelul de unități economice ori administrative, a fost și este folosită pentru jefuirea avuției naționale. Pentru a acumula cît mai multă avuție personală, psd-iștii și udmr-iștii se înscriu în lanțul mafiei internaționale. Politicienii s-au dezumanizat. Așa s-a format obișnuința în rîndul populației, urbane sau rurale, să-i trateze pe guvernanți ca fiind șefii mafiei care a sărăcit România. Disprețul față de clasa politică conducătoare, însă, a început să dea de gîndit guvernanților. Grevele, revendicările muncitorilor sînt pentru dreptul la muncă, nu pentru a instaura obișnuința cu opusul ei, adică cu lenea. O mare parte din populația activă a țării este în șomaj și, ca și cum n-ar fi de-ajuns, mai urmează 24 000 de șomeri pînă la sfîrșitul anului!

Politicienii, însă, fac eforturi pentru a-și prelungi puterea la guvernare într-o atmosferă de corupție și parazitism social, dînd poporului, din cînd în cînd, doar niște… droguri electorale! (Aurel BERARU)