Aurel BERARU
„Nu este deloc întîmplător că adeseori găsim prezentă organizarea vieții sociale în similitudinea cu teatrul. Este ceea ce remarcă cu profunzime William Shakespeare în piesa «Cum vă place»: Lumea întreagă/ E o scenă și toți oamenii-s actori./ Răsar și pier, cu rândul, fiecare:/ Mai multe roluri joacă omu-n viață/ Iar actele sunt cele șapte vârste…
Societatea se aseamănă cu o piesă în care fiecare a fost distribuit într-un anumit rol. Trebuie să-l învețe și să-l joace cît mai bine, în concordanță cu celelalte roluri, cu care formează acțiunea piesei. Rolul fiecăruia rezultă din produsul țesăturii piesei pe care nu noi am scris-o, ci viața. Cum va fi fiecare, depinde de modul de organizare a societății în care trăiește, cît și de caracterul, temperamentul și educația fiecărui individ. Fiecare societate va crea propria sa piesă, propriile sale personaje și caractere. De pildă, la curtea marelui faraon. La intrarea acestuia, toți curtenii îngenunchează în semn de respect nemărginit și nimeni nu îndrăznește să ridice privirea. Cuvîntul său e sfînt. Capriciul său e lege. Faraonul este în fond o poziție socială într-un anumit sistem de organizare socială. El se crede zeu, atotputernic și atotștiutor. Ceilalți îl cred, sau cel puțin se fac că îl cred ca atare. El este întruchiparea puterii absolute, înconjurat de nimbul supranaturalului. Orgoliul său este nemărginit”. (Am citat din lucrarea „Incursiune în universul uman”, de Elena Zamfir).
La prima vedere, s-ar părea că asemenea personaje țin de domeniul antichității. Cu toate acestea, „specimene” asemănătoare s-au putut întîlni în fostele țări comuniste și se mai pot întîlni și astăzi, chiar în număr mult mai mare. De pildă, unii trepăduși politici, ajunși pe creasta valului printr-un joc al sorții, au fost proiectați în vîrful politichiei românești și se comportă aidoma faraonilor din Egipt. Și-au înjghebat formațiuni politice, ori au dat năvală în altele, fără să țină cont nici de doctrine, nici de tradiții politice, nici de înjurăturile propriilor „simpatizanți”, ci doar de interesele lor meschine, ale clientelei lor politice și ale susținătorilor acestora. Opiniile pro și contra față de astfel de manifestări nu i-au deranjat cîtuși de puțin. Dimpotrivă. Pe unde-au trecut au făcut dovada clară că-i doare direct în cot de români și de situația lor disperată, că numai posterul lor – lipit pe toate gardurile cu ocazia alegerilor – este important. Așa se face că personajele în cauză, orbite de propria lor vanitate, dar și de costurile exorbitante pentru a ajunge și ei un fel de… faraoni, au adoptat tactica puilor de cuci, sub aripa protectoare a „mamei” adoptive.
Ajunși și „faraoni” în feudele care i-au adoptat, dar încorsetați de angajamente mafiote, mai vechi sau mai noi, n-au fost preocupați în mod real de restructurarea și consolidarea instituțiilor chemate să protejeze valorile naționale, avuția Statului și să neutralizeze caracatița Mafiei, care a ajuns să controleze aproape toate structurile de Putere. Pentru toate astea și pentru multe altele pe care nu le mai știm, parlamentarii europeni au lansat ideea amînării intrării noastre în Uniunea Europeană. De fapt, opiniile tuturor celor din Opoziție sînt că… faraonii de pe malul PSD-ist al Nilului nu ar avea nici un interes să intrăm în UE deoarece s-ar stopa jaful. Ori, fără jaf pentru cine și mai ales pentru ce să mai faci politică? Pentru cohortele de tineri care vor să-și ia lumea-n cap căutîndu-și orice fel de muncă, oricît de mizeră, numai să supraviețuiască? Ori pentru acei bătrîni care mișună printre gunoaie, incapabili să trăiască din ceea ce numește Statul „pensie”? Să fim serioși! Nu pentru așa ceva au cheltuit ei miliarde de lei ca să intre în politică!
Care o mai fi miza la alegerile din toamnă numai Dumnezeu știe! Mai în urmă circulă un zvon despre o persoană din Moinești care are trei miliarde și tot nu-i de-ajuns pentru a candida la Parlament. Iată, stimați cititori, după ce criterii se fac listele care se cer a fi votate, spre a ni-i alege pe cei care ne vor conduce țara asta atît de tristă, în care o duc bine doar afaceriștii mafioți și gangsterii de toate soiurile!
Nu mai e demult o noutate că s-au înmulțit traficanții de droguri (fenomen inexistent la noi înainte de decembrie ’89), proxeneții, criminalii și cerșetorii, răni ale capitalismului sălbatec, cu rădăcini în Evul Mediu întunecat! Păi, n-au dreptate parlamentarii europeni să ne blocheze negocierile cu UE? Poporul român nu a avut parte, într-un secol, de-atîtea umilințe ca în ultimii 14 ani! Ce mai contează, acolo, una în plus? În definitiv, fiecare pasăre pre limba ei piere și asta este „piesa” scrisă de societatea în care trăim așa cum se știe.
Lasă un răspuns