Sub umbrela privatizării românești se face totul pentru a fi pe placul străinilor din cele patru vînturi, care au luat locul celor cu stindardul internaționalismului proletar. Acum, o altă putere mondială încearcă să ne desnaționalizeze prin acțiuni de federalizare, sau globalizare, pentru a-și impune propria cultură (care lasă de dorit), cît și puterea economică. Dar dacă atunci, după 1944, eram un popor învins, acum am „capitulat” necondiționat datorită politicienilor noștri lipsiți de patriotism, care ne-au amanetat astfel și viitorul copiilor noștri! Datorită acestor dereglări (și nu numai), pe lîngă pagubele imense pe plan economic, cu care deja se confruntă țara, și-a făcut apariția un sentiment de frustrare a cetățenilor, care nu se mai simt ocrotiți de guvernul care îi conduc fiindcă acesta a devenit un cap de pod al unor guverne, sau monopoluri străine care au tot interesul să ne scoată țara la mezat!
În mare parte au și făcut-o, deoarece amatori care s-ar înfrupta cu plăcere din coilva țării noastre s-ar putea găsi și printre „prieteni”. Nu știu cine a spus că politicienii de astăzi ar fi pierdut credința în rațiune, că unii ar jubila, iar alții ar deplînge această situație dacă ar fi reală. Cert este, însă, că acești politicieni schilodiți de-atîtea compromisuri se întrec în ploconeli și genuflexiuni umilitoare în fața acestor străini pentru a fi și noi, românii, primiți în Ghiveciul Mondial, fiindcă cel european ne-a cam dat cu flit.
Nu ne mai mirăm de nimic. În România s-au păstrat vechile tradiții fanariote, ale închinării pe la Înaltele Porți ale lumii, ignorîndu-se faptul că pînă și cel care aruncă un bănuț în cutia milei la biserici se gîndește că prinde un loc mai în față la Judecata de Apoi.
Iată că pentru „micile” atenții scăpate printre degete de americani, România, prin conducătorii ei, înainte de a deveni membru al NATO nu numai că a fost de acord cu rușinosul și controversatul război împotriva Iugoslaviei, dar a mai trimis și trupe, așa cum a mai trimis, mai tîrziu, în Afganistan și Irak, plătite din buzunarul contribuabililor români, fără să le fi solicitat cineva. De ce? Doar așa… din curtoazie față de… Jandarmul Mondial? Păcat! Iată că din Afganistan s-au întors și doi eroi!… Eroi post-mortem! Cine i-a trimis și pentru cine au murit? Pentru cine scot soldații noștri castanele din foc, cu mîinile lor? Pînă acum România nu a avut mercenari care să lupte hai-hui prin lume, ba și pe banii propriului popor, lipsit aproape în totalitate de cele necesare. Dar într-o lume dominată de minciună și în dependență față de ea, Guvernul PSD-ist a și scos din pălărie fel de fel de declarații belicoase și pline de patos „revoluționar” la adresa teroriștilor, de-ți venea să crezi că Pacea Mondială depinde de acești bravi soldați și că n-au fost trimiși să lupte împotriva unei himere bine antrenate în luptele din umbră. Oricum ar fi, însă, titlul de erou nu încălzește nici pe morți, nici pe orfani și văduve!
Pentru aceștia… Judecata de Apoi a și venit! Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească în Grădina Lui!…
Oare se va putea spune la fel și despre cei care i-au trimis, atunci cînd le va veni și lor rîndul ?… Mă cam îndoiesc. Sînt prea gîrboviți de păcatele care-i apasă. Nu-i mai puțin adevărat că liderii unor țări mici nu pot face o politică mare. Dar asta nu-i disculpă atunci cînd își pierd verticalitatea, așa cum s-a întîmplat prin semnarea și parafarea unui rușinos acord pentru ca militarii americani să fie exceptați de la judecarea lor de către Tribunalul Internațional pentru faptele care ar contraveni legilor războiului, atrăgîndu-și disprețul din partea țărilor de vîrf ale Europei. Și culmea! Acest acord l-a cerut o țară care se consideră campioana democrației planetare!
De fapt, politica dusă în prezent de America o va costa foarte mult în viitor. Aroganța și încălcarea multor angajamente internaționale îi vor aduce pe viitor o izolare politică chiar din partea actualilor aliați, așa cum au făcut Franța și Germania în problema Irakului.
Jocul făcut doar în propriuli ei interes îi va aduce reversul medaliei, adică întoarcerea spatelui de către Europa, care în viitor cred că va avea un cuvînt greu de spus pe plan internațional, deși este împiedicată și sabotată prin orice mijloace de a deveni un continent unit și puternic, cu o armată proprie, fără a mai fi marioneta armatei americane.
Sabotarea pînă la epuizare a economiilor țărilor foste comuniste, care aveau creșteri economice spectaculoase, spre a face loc propriilor lor vechituri care nu se mai vînd la ei, precum și aroganța în politica față de țările islamice, se vor întoarce ca un bumerang împotriva Americii, cu vîrf și îndesat cînd va veni și pentru ea acea… Judecată de Apoi! Cea pămînteană, nu cea divină. Dezastrul din 11 septembrie 2001, în care și-au pierdut viața mii de oameni nevinovați, a fost doar uvertura sau, dacă vreți, prologul, care nu știu de ce, în timp ce vedeam la televizor cutremurătoarele imagini, m-au trimis cu gîndul la un verset din Apocalipsă în care un înger striga: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul ei pătimaș al desfrînării sale!” Iar mai departe, alt verset spune: „Împărații pămîntului, care s-au desfrînat și desmierdat cu ea, se vor jeli și se vor bate în piept pentru ea, cînd vor vedea fumul focului în care arde!” Similitudine?… Coincidență?… Greu de răspuns chiar și pentru fețele bisericești. Goete spunea încă din 1829 că „va veni vremea cînd Dumnezeu nu se va mai bucura de omenire și o va nimici, pentru a proceda la un nou act de creație!”
Nu știu dacă acel Babilon biblic ar putea fi „cetatea” cea mare în care au fost cele două turnuri gemene, dar știu că America, în loc să-și revizuiască politica externă față de Israel și Palestina, al căror focar a aprins vîlvătaia războaielor care au urmat, a mizat pe eradicarea terorismului prin alt terorism, dar deghizat sub masca „eliberatorului” de popoare și căutător de arme de distrugere în masă, în ogrăzile acestora.
Pretinsele arme nucleare și bacteriologice nu s-au găsit nici pînă astăzi, fiindcă nici n-au existat. Fapt consemnat și de rapoartele inspectorilor ONU, dar neluate în considerație.
În realitate, aceste acuzații au fost simple găselnițe pentru a pune mîna pe petrolul irakian, așa cum au comentat unele agenții de presă la vremea respectivă. Rezultatele se văd.
Spectrul terorismului continuă să-și arate colții, făcînd noi victime unde nici nu te aștepți. În Irak au murit mult mai mulți militari după terminarea războiului, decît în timpul lui. Recent, atentatele din Turcia împotriva evreilor și a englezilor s-au soldat cu sute de morți și alte sute de răniți.
În pofida atîtor demonstrații de protest din lume, împotriva politicii americane de dominare a lumii, ultima chiar la Londra cu ocazia vizitei președintelui american (care este considerat un pericol pentru pacea mondială), nu s-a schimbat nimic.
Oare cît sînge va mai trebui să curgă pe mapamond pînă se va conștientiza că nu aceasta este calea ce trebuie urmată spre o coabitare pașnică între popoare? America va trebui să înțeleagă, mai devreme sau mai tîrziu, că dacă nu renunță la planurile sale belicoase își poate frînge gîtul, chiar dacă astăzi este cine este, antrenînd și alte popoare după ea, iar Busch va rămîne în istorie ca cel mai sîngeros și sinistru președinte! (Aurel BERARU)
Lasă un răspuns