Din tumultul multor frămîntări și conflicte sociale nu poți pretinde din partea societății să stea cu mîinile încrucișate, în timp ce membri aleși s-o conducă încearcă s-o dărîme acționînd după bunul ei plac. Prin firea lucrurilor, societatea este obligată să dezaprobe asemenea oameni și să considere drept nelegiuiri acțiunile lor de așa-zisă credință. Cei care guvernează țara acum practică o politică de genocid, de exterminare a oamenilor și nu se poate ignora o asemenea catastrofă! S-a ajuns la situația „care pe care”. Oamenii sînt azvîrliți în șomaj zi de zi, fără milă, iar cei care mai au un loc de muncă sînt plătiți cu niște salarii de mizerie și stau cu frica în sîn să nu le piardă și pe astea! Ca să nu mai vorbim de pensionari, care nu trăiesc, ci supraviețuiesc, cu toate indexările și recorelările acordate, care sînt niște paleative față de „indexările” trimestriale la întreținere, precum și față de prețurile produselor alimentare și ale medicamentelor necompensate, ce cresc de la o zi la alta. S-au semnalat cazuri cînd unii bătrîni au furat ulei din candelele cimitirelor pentru a-și prăji niște cartofi! Alte specimene, care înjosesc specia umană, au omorît bătrîni spre a le fura din cămară ce găseau de mîncare, ori ceva ce se putea vinde ca să-și facă rost de bani!
Aproape de neimaginat că astfel de fapte se produc acum, la începutul celui de-al III-lea mileniu! Lumea e disperată de lipsuri materiale, de fenomenele infracționale, de nesiguranța zilei de mîine, de minciunile și incapacitatea guvernanților, care au bramburit visteria națională cheltuind milioane de dolari pe lună pentru o furibundă „campanie de imagine” atît în țară, cît și peste hotare (fără nici un rezultat), sau plimbîndu-se pe tot mapamondul chiar cu soțiile, pe banii contribuabililor! România moare cu zile, dar nimeni nu-i mai ia pulsul! Mai-marii țării, cuprinși de febra alegerilor pentru Parlament și Cotroceni, nu știu ce alianțe să mai înjghebe spre a mai rămîne la putere. Premierul Adrian Năstase, cu false ambiții de socialist, dîndu-și seama ce obstacole se ridică în calea dorințelor sale de mărire, se înfurie cînd pe țară, cînd pe propriul partid, cînd pe amîndouă simultan. Cu cît obstacolele devin mai mari, cu atît ura și disprețul său pentru cei pe care vrea să-i mai „fericească” (împotriva voinței lor) încă patru ani cu persoana sa și partidul său, devin mai înverșunate. Trufia partidului său, cît și a sa, îl împiedică să vadă și să recunoască adevărul. Nu poate concepe faptul că e în cădere liberă. În disperare de cauză este dispus să facă tot felul de alianțe pentru a nu mai simți că-i fuge pămîntul de sub picioare, uitînd, însă, vechea zicală că „socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din tîrg”. Tare șocat cred că a fost în tainița minții sale cînd a aflat că majoritatea membrilor și simpatizanților PUR vor vota cu alte partide, nicidecum cu Uniunea Națională, deoarece mariajul dintre PSD și PUR a fost un mariaj cu năbădăi, ca atunci cînd mireasa fuge cu alesul inimii chiar în noaptea nunții care a fost plăsmuită pe baza unor idei rigide și lipsite de realism, ca o afacere a cuscrilor, nesocotind sentimentele miresei. Acum, Domnul Năstase și ai lui vor trebui să plătească (și vor plăti toți aceia care au intrat în politică pe ușa din dos și și-au bătut joc de țară de aproape 15 ani încoace, care-au mințit, au furat, au batjocorit și au trădat țara!) Există o măsură în toate și chiar și abjecția are o limită a ei, peste care nu se poate trece, fiindcă poate izbucni o epidemie de scîrbă și dezgust!
De altfel, România se află acum în stare de urgență nedeclarată. În anul de grație 2004 România este cam în aceeași situație catastrofală în care se afla în anul 1940. Aparent, granițele exterioare sînt intacte, dar granițele interioare, adică hotarele dintre oameni, dintre instituții, dintre normal și anormal, dintre Bine și Rău, s-au prăbușit! Purtați de talazurile unei vieți chinuite cum am putea să ne mai afirmăm respectul față de noi înșine dacă nu vom avea tăria de a renunța la supunerea oarbă față de cei ce-și închipuie că ne onorează batjocorindu-ne? Nu-i nici o mirare că așa după cum pămîntul privește spre cer în așteptarea ploii, tot așa și poporul nostru așteaptă, de la cei care ne vor conduce în viitorii 4 ani, măsuri și fapte (nu doar vorbe) pentru redresarea țării și revenirea ei la normal! (Aurel BERARU)
Lasă un răspuns