• statul cheltuiește cu un militar tot atît cît pentru a ține în celulă un deținut • drepturile unui pușcăriaș le depășesc cu mult pe cele ale unui cetățean de rînd, nu și obligațiile • în timp ce un om liber trebuie să muncească pe brînci ca să supraviețuiască, un deținut primește totul pe tavă • marele atu al deținuților: au dreptul să refuze munca
Anual, de la bugetul statului, un militar în termen consumă 28 milioane de lei, un deținut puțin peste 25 milioane, iar un bolnav, în ipoteza că ar sta internat timp de un an întreg, doar 14,6 milioane de lei. Toți acești bani ies din buzunarul contribuabilului și nu se mai întorc. Un raport întocmit la nivel de țară arată că pentru cei 51.000 de deținuți din România, salariații cotizează anual peste 32 de miliarde de lei, sau chiar mai mult, în condițiile în care unii deținuți se mai și îmbolnăvesc. Dacă punem la socoteală și faptul că înainte de a intra în penitenciar deținuții au provocat și pagube însemnate societății din care fac parte, de la pierderi de vieți omenești, distrugeri sau tunuri de miliarde, atunci se vede cu adevărat adevărata față a lucrurilor.
La Penitenciarul Bacău sînt în acest moment în regim de detenție peste 1600 de persoane. Pentru fiecare dintre acestea cheltuielile zilnice sînt de o sută de mii de lei, din care aproape jumătate pentru hrană. În această sumă intră, pe lîngă hrană, cazarea, echipamentul, medicamente s.a. Aproximativ 900 de deținuți de la Penitenciarul Bacău sînt trimiși zilnic la muncă, în 14 puncte de lucru, însă aceștia dacă acoperă zece la sută din cheltuieli, restul fiind suportat de contribuabil. Asta, deoarece din acești bani ei primesc același procent, de zece la sută, bani de care se pot folosi cum doresc. Mai trebuie spus că atîta vreme cît deținutul este închis, și asta poate dura uneori zeci de ani, el nu are nici o obligație față de stat, nu achită nici o asigurare medicală, deci, efectiv, este doar un consumator. Ca să nu mai punem la socoteală că au acces gratuit la toate mijloacele de informare, la asistență medicală și juridică gratuită etc. Apoi, nu trebuie uitat faptul că, dacă ies la muncă, deținuții beneficiază și de o reducere a perioadei de detenție de o săptămînă pe lună.
Culmea este că, lunar, banii necesari pentru formarea unui soldat sînt aceeași cît pentru un deținut. O parte din acești bani este acoperită cu vîrf și îndesat, mai ales în cazul în care soldatul asigură ordinea publică, slujind practic cetățeanul. La prima vedere, lucrurile ar sta mai bine în sistemul sanitar, unde, începînd din primăvară, alocațiile de hrană pentru bolnavi au fost majorate. Majorarea pe hîrtie nu a atras însă și bani în plus la contractul de finanțare semnat de spitale cu reprezentanții Casei de Asigurări, astfel că hrana care ajunge în farfuria pacienților este mai ieftină decît alocația prevăzută de lege. Un bolnav obișnuit, a cărui afecțiune nu necesită regim alimentar, are dreptul zilnic la trei mese care valorează în total 40.000 de lei. Pacienții adulți care suferă de diabet, cancer, SIDA, hepatită și arsuri beneficiază de cea mai mare alocație zilnică de hrană. Într-o zi de internare ei mănîncă meniuri în valoare de 77.000 de lei. Copiii infectați cu HIV au dreptul la hrană în valoare de numai 57.000 de lei pe zi, iar cei din secțiile de Pediatrie mănîncă într-o zi alimente în valoare de 29.000 de lei, dacă au vîrste între 0 și 3 ani, sau de 40.000 de lei, dacă au între trei și 16 ani. Hrana zilnică a lehuzelor și bolnavilor cu afecțiuni psihice costă spitalul 54.000 de lei. Nu aceeași soartă împărtășesc gravidele, care, deși au nevoie de hrană variată și mai multă decît de obicei, primesc într-o zi alimente cît și un bolnav obișnuit, adică de 40.000 de lei. Mai năpăstuiți pe timpul internării par a fi nou-născuții ale căror mame nu au lapte. Hrăniți artificial cu lapte praf care este cu atît mai scump cu cît urmează mai fidel formula umană, bebelușii abia născuți nu pot consuma mai mult de 12.000 de lei pe zi.
Trebuie însă să luăm în calcul că fiecare bolnav care este asigurat își plătește din propriul buzunar spitalizarea. Să ajungi la spital e un fapt nedorit de nimeni, așa că o cheltuială, chiar și suportată de alți contribuabili, e de înțeles. Nu trebuie omis și faptul că, de regulă, cei mai mulți bolnavi stau în spital doar cîteva zile, după care pleacă acasă sănătoși sau își urmează tratamentul mai simplu la domiciliu.
O privire rapidă a consumului pentru cele trei categorii, adică, deținuți, bolnavi și soldați, demonstrează clar ca lumina zilei că statul cheltuie cei mai mulți banii cu deținuții. Nu cu soldații, puși la liniștea noastră, și nu cu bolnavii, aflați în situații nedorite de ei. În atare situație, este de înțeles de ce infractorii fără nici o perspectivă în libertate iau cu asalt penitenciarele. Și comit tot soiul de fărădelegi doar pentru a avea un acoperiș deasupra capului, masă și haine asigurate ani de zile. În vreme ce cetățenilor obișnuiți li se oprește apa caldă, deținutul poate face un duș. Nu trebuie să-și rupă nici un leu de la gură ca să plătească impozitul sau lumina, și nici nu are coșmaruri că nu și-a achitat la timp întreținerea. În timp ce jumătate din populația acestei țări trăiește la limita subzistenței, deținuților li se asigură toate drepturile. Inclusiv acela de a refuza munca. (Florin CRĂCIUN, Cezara DUȚĂ)
Lasă un răspuns