De ce fug dascălii din învățămînt

Gazda la țară, ultima soluție pentru profesorii cu bani puțini
• un profesor din Plopana a ales să stea într-o odaie închiriată decît să facă naveta n alegerea nu îi oferă cine știe ce avantaje, întrucît nu-i mai rămîne mare lucru din leafă după ce plătește chiria și lemnele n însă dacă ar face zilnic naveta, toți banii cîștigați i s-ar duce doar pe transport

Unii dascăli fug de rup pămîntul de navetă sau de ideea de a sta cu chirie la țară. Alții n-au încotro și își caută gazdă în localitățile unde au fost repartizați ca profesori. Treaba nu este deloc ușoară, fiindcă proprietarii care își pun la bătaie odăile pentru chiriași nu lasă foarte mult la preț. Așa se face că o sumă frumoasă de bani din leafa cadrului didactic care are catedra departe de casă se duce pe chirie. Alți bani din buzunarul profesorului vor „arde” în perioada de iarnă pentru că omul trebuie să își achite și lemnele pentru foc. Una peste alta, chiar și dascălului care stă cu chirie la țară nu-i mai rămîne mare lucru în portofel de pe o lună pe alta. Le rămîne doar dragostea pentru meserie pentru că economiile sînt practic inexistente chiar și la țară.

Profesorul Liviu Macovei este de loc din comuna Urechești, dar predă în Plopana. Cele două localități sînt în colțuri diferite ale județului, așa că dascălul a fost nevoit să își caute gazdă. A tras aer în piept și a început să bată pe la porți. A avut ceva de umblat prin sat pentru că băștinașii țineau cu dinții de prețul chiriei. într-un final, el a găsit cea mai bună variantă pe care, firește, mai întîi a negociat-o. A bătut palma cu 500.000 de lei chiria pe lună. La prima vedere pare o sumă mică, dar omul nu a scăpat cu atît, pentru că el trebuit să achite măcar o parte din prețul lemnelor pentru foc. Pentru patru luni, cît se face focul în gospodărie, el trebuie să contribuie cu patru milioane de lei. Cheltuielile lui Liviu Macovei nu se opresc aici. El face și un fel de navetă între comuna Plopana și satul Rusenii Răzeși, unde are ore două zile pe săptămînă. Astfel, alți bani se duc pe autobuz sau pe ocazii. După opt ani de vechime în învățămînt, profesorul Macovei nu atinge lunar patru milioane de lei. Avansul plus lichidarea înseamnă, de fapt, aproximativ 3,8 milioane de lei.

Nu-i ușor de găsit o gazdă convenabilă nici la țară

Am simțit la Liviu Macovei un fel de cinism atunci cînd mi-a povestit despre strădaniile lui pentru a-și găsi o gazdă. Mai întîi a găsit un ofertant care nu a vrut să coboare sub 800.000 de lei cu nici un chip. Unde stă acum îi este relativ bine și nu are prea multe observații de făcut. Nu se plînge de situația lui, dar nici nu îi convine foarte tare. Pentru că nu are încotro, va trebui să se mulțumească cu o cameră de șase metri pătrați unde se retrage după ore. âmi spune că nu s-a gîndit niciodată să renunțe la stilul ăsta de viață, oricît de greu i-ar fi. Gazda nu este foarte aproape de școală, la aproximativ un kilometru. «Acasă» are un recamier, două mese, un aparat și chiar un covor persan. „Am voie la bucătărie, iar la televizor am acces nelimitat. Ce mai, trăiesc bine! Am aflat că aici a mai stat în gazdă o doctoriță și un profesor”, spune pe un ton ironic profesorul Macovei.
Este îmbrăcat ireal de corect, într-un costum negru, cămașă albă și o cravată sobră. Are puțin peste 30 de ani, dar se gospodărește singur în toate privințele. âmi spune rar și apăsat că timpul de după școală și-l consumă spălînd, călcînd, gătind și făcînd curățenie in cameră. După ce termină mai citește din materiile pentru școală. Mai toate zilele lui sînt la fel, dar platitudinea acestui mod de viață nu l-a doborît încă. „Eu sînt un tip singuratic de felul meu, dar asta nu înseamnă că nu am prieteni. Am noroc de un colectiv foarte bun, unde m-am integrat imediat. Cei mai buni prieteni ai mei sînt profesorul de religie, cel de engleză și cel de educație fizică.
în timpul liber îmi găsesc ocupație, așa că mă simt bine în odaia mea chiar și singur. De cele mai multe ori ascult muzică, citesc sau mă uit la televizor. Sînt fan înfocat Dinamo și nu pierd nici un meci. Cred că sînt singurul din satul ăsta care se dă în vînt după această echipă. După cum vezi, sînt un tip cît se poate de comun, care nu are timp să se plictisească. âmi plac la nebunie chiar și ferestrele pentru că am ocazia să stau la calculatorul din școală”, a conchis Liviu Macovei.
Două zile pe săptămînă se poate duce acasă, dar nici așa nu este foarte convenabil pentru că, pentru asta, trebuie să mai scoată niște bani din buzunar. De la Plopana pînă la Urechești nu există cursă directă. Ar trebui, prin urmare, să schimbe două curse, una de la Plopana la Bacău și una de la Bacău la Urechești, iar efortul financiar pentru el este destul de mare. „Chiar și banii pe care trebuie să îi dau pe autobuz sau pe ocazie cînd am ore la Ruseni îi dau cu strîngere de inimă. Cele aproximativ 200.000 de lei pe care le cheltui în felul ăsta mi-ar folosi la fel de bine la altceva. Aș putea, de exemplu, să cumpăr un kilogram și jumătate de carne din care aș mînca trei-patru zile”, a găsit imediat echivalentul profesorul Macovei.

învățămîntul devine muncă benevolă

Deși se vede că omul nu este nici pe departe mulțumit de faptul că trebuie să se descurce departe de locul de unde se trage, mă lămurește că face această meserie cu plăcere și nu ar renunța la ea oricît de greu i-ar fi. âmi mai spune că asta au făcut toată viață și părinții lui, iar el a crescut mai mult prin școală. într-un tîrziu, a reușit totuși să găsească un avantaj pentru care să recomande gazda și altor amatori, acela că scapă de navetă. Cel mai mare dezavantaj ar fi că nu poate cu nici un chip să pună bani deoparte. Zîmbește. Știe, bineînțeles, că nu foarte mulți dascăli au șansa să economisească bani. El este însă un caz special. Stă în gazdă departe de casă, are ore în două sate diferite, dar își face meseria cu pasiune. E unul dintre puținii profesori din județ care stă la gazdă în satul unde predă, și unul dintre puținii care se mulțumește cu puțin. Munca mai mult benevolă pe care o face nu este o problemă pentru el.
O colegă de la școală care l-a ascultat cu atenție în timp ce vorbea a concluzionat: „Este un tip cu multă bunăvoință. Acum este la început. Probabil peste două, trei luni o să aștepte să vină vacanța mare mai repede”. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!