De ce sărbătorim la 25 octombrie Ziua Armatei României?!

Au trecut 58 de ani de cînd rememorăm jertfa ostașului român din toamna anului 1944. Ziua de 25 octombrie, amintește militarilor, și întregului popor român, de ziua în care oastea țării pecetluia prin jerfa sa de sînge reîntregirea graniței de nord – vest a României, sfîrtecată de Ungaria hortystă în anul 1944, prin odiosul Diktat de la Viena, act lipsit de temei istoric, juridic, politic și moral. După „momentul Carei”, Armata Română a continuat lupta pe teritoriile Ungariei, Slovaciei, Cehiei și Austriei, aducîndu-și un tribut serios de sînge și eroism, hotărîtor la zdrobirea fascismului. Trebuie să precizăm însă că Armata noastră este tot atît de veche ca și poporul român, fiindcă pămîntul pe care-l locuim dintotdeauna a fost, de-a lungul veacurilor, nu numai un șantier de muncă, de creație, ci și un cîmp frămîntat de numeroase bătălii împotriva cotropitorilor.

„Așezați unde sîntem, în bătaia tuturor vînturilor, ca și cum ne-ar fi fost menirea să stăm de strajă în fața și împotriva celor mai sălbatice vijelii – spunea Nicolae Iorga- toată viața noastră, de aproape 2.000 de ani, n-a fost altceva decît o trîntă cu primejdia”. Poporul român a fost întocmai ca acele plante de munte care-și au rădăcinile înfipte adînc în piatră și cu cît bat vînturile mai puternic, cu atît se înfing mai adînc!

Astăzi, în plină democrație, cînd oastea țării își cinstește din ce în ce mai sărăcăcios trecutul de luptă, apare în mod firesc și întrebarea: De ce 25 octombrie este Ziua Armatei Române? După evenimentele din decembrie 1989 această zi, a început a fi contestată, cum sînt de altfel contestate alte date istorice, personalități militare și evenimente din viața poporului și a armatei noastre. Un exemplu în acest sens cred că este destul de edificator. Fundația Română de Ajutor Umanitar „Mihai Viteazul”, a înaintat în urmă cu cîțiva ani o scrisoare Camerei Deputaților, prezentînd propunerea de a se analiza oportunitatea schimbării datei calendaristice de celebrare a Zilei Armatei Române. Ce motivație era adusă în sprijinul acestei solicitări? Se arăta faptul că actuala zi, de 25 octombrie, „este o sărbătoare comunistă”.

Pentru o înțelegere exactă, și obiectivă a lucrurilor considerăm că este utilă o privire retrospectivă, asupra problemei supusă atenției de către membrii fundației mai sus amintite. Din studiul documentelor de arhivă și din publicațiile vremii nu avem nici un indiciu asupra faptului că, pînă în 1931, ar fi fost sărbătorită ziua Armatei ori zilele anumitor categorii de arme. Este însă elocvent faptul că armata apărea ca element dominant la manifestările ce se organizau cu prilejul sărbătoririi zilei de 10 mai și de Ziua Eroilor (stabilită prin Decretul Lege 1913 din 26 aprilie 1920). Pentru a contribui la prestigiul instituției militare în rîndul populației, cît și pentru consolidarea spiritului de corp în cadrul unei arme, prin Decretul Regal din 17 aprilie 1931, se prevedea ca fiecare armă să-și stabilească și să-și celebreze ziua odată cu aceea a Sfîntului care îi era patron, fiind înscrisă corespunzător în Calendarul Ortodox. Astfel, de Sfinții Arhangheli Mihai și Gavril, la 8 noiembrie, era Ziua Infanteriei; de Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe, la 23 aprilie, era Ziua Cavaleriei; de Sfînta Mare Mucenică Varvara, la 4 decembrie, era Ziua Artileriei; de Sfîntul Prooroc Ilie Tesviteanu, la 20 iulie, era Ziua Aeronauticii; de Sfînta Maria (Adormirea Maicii Domnului), la 15 august, era Ziua Marinei; de Sfînții Împărați Constantin și Elena, la 21 mai, era Ziua Geniului; de Sfînții Trei Mari Ierarhi Vasile, Grigori și Ion, la 30 ianuarie, era Ziua Școlilor Militare etc.

În anul 1948 s-a interzis practica sărbătorilor armelor, aceasta fiind reluată peste cinci ani, cînd au fost instituite Ziua Forțelor Aeriene ale R.P.R.- prima duminică din septembrie (în cinstea celui dintîi zbor demonstrativ a lui Aurel Vlaicu cu avionul conceput de el și construit în țară, la 5 septembrie 1910) și Ziua Marinei Militare a R.P.R. – prima duminică a lunii august. În anul 1960, s-a stabilit ca Ziua Aviației să fie sărbătorită, anual, în a treia duminică a lunii iunie, iar Ziua Marinei să rămînă neschimbată. În 1956, s-a fixat Ziua Trupelor de Grăniceri. În 1951, pentru prima dată, s-a instituit sărbătorirea Zilei Forțelor Armate ale R.P.R, la 2 octombrie. Pretextul pentru alegerea acestei zile era aprobarea dată de către Stalin, la 2 octombrie 1943, a constituirii, pe teritoriul URSS, a Diviziei „Tudor Vladimirescu”, care, în condițiile regimului pro-sovietic din primii ani ai deceniului șase, s-a încercat să fie acreditată drept „nucleul armatei populare române”!?!). La 1 octombrie 1959, fără a face nici o referire la motivele modificării, s-a trecut la sărbătorirea Zilei Forțelor Armatei, în fiecare an, la 25 octombrie. Alegerea datei respective, fără să fie menționată explicit, s-a bazat pe faptul că, la 25 octombrie 1944, teritoriul românesc al Ardealului de Nord a fost eliberat de sub autoritatea ungară, eveniment care a coincis și cu aniversarea zilei de naștere a Regelui Mihai I (semnificație care a fost trecută sub tăcere în toți anii ce au urmat Decretului din 1959). Dacă în ceea ce privește prima semnificație atribuită zilei de 25 octombrie – zi în care Armata Română s-a stins, prin fapte pilduitoare de curaj și eroism, prin pierderile provocate inamicului în luptele de la Carei și Satu Mare – nu sînt motive pentru contestarea ei, în schimb cealaltă semnificație- readucerea Ardealului de Nord la trupul patriei – poate fi pusă oricînd în discuție. Decretul din anul 1959, cu un pronunțat caracter ideologic, conține și neadevăruri la contribuția pe care armata română ar fi dus-o „cot la cot”, în condiții de deplină egalitate, cu armata sovietică, la eliberarea țării. Documentele noastre militare arată că armata noastră a luptat, sub comandament nemijlocit sovietic, iar Marele Stat Major Român nu a mai avut nici o inițiativă strategică s-au operativă după 7 septembrie 1944. După trecerea în revistă a acestor documente de arhivă, se nasc, firesc, și alte întrebări: Cui folosește și în ce scop ca ziua de 25 octombrie să nu fie sărbătorită ca zi a Armatei Române? Cei care vorbesc de doliul național la cine se gîndesc oare? La români sau la maghiari? Cine vrea să scoată pămîntul Transilvaniei din istoria noastră națională?

Dorim să avem o armată puternică, bine înzestrată și echipată, cotată la cele mai înalte standarde ale Alianței Nord Atlantice, o armată care să apere actualele hotare ale României de azi.

În această zi de rezonanță istorică – 25 octombrie – Ziua Armatei României, ostașii țării, cu toate greutățile prin care trec (ordonanțe, disponibilizări, integrări, misiuni etc) și întreaga țară, reînoiesc jurămîntul dat patriei, că vor apăra integritatea României, că vor lupta ca și înaintașii lor pînă la sacrificiul suprem, pentru a apăra ce au moștenit și ceea ce au făurit părinții și bunicii noștrii în anul de grație 1918 – România Mare – liberă și adevărat independentă. Trăiască Oastea Țării! (col. (r) Corneliu Chirieș, col. (r) Paul Valentin Timofte)