Ultima gaselnita a marilor economisti ai natiei o reprezinta ideea ca tot ce cistiga un cetatean trebuie muls intii de stat, prin impozitare.
Ce este, insa, impozitarea? Pur si simplu finantarea de catre cetatean a statului pentru ca acesta sa-si poata exercita atributiunile pentru care a fost creat: gestionarea colectiva a riscurilor.
Nu exista o teorie generala cum ca tot ce misca trebuie impozitat sau ca se impoziteaza numai anumite venituri; de bun simt, insa, ar fi sa se impoziteze acele venituri care au legatura cu exercitarea de catre stat a functiilor sale.
O firma realizeaza profit? Trebuie sa plateasca o suma din cistigul sau pentru ca statul i-a finantat educatia angajatilor, ii asigura infrastructura, ii asigura protectie (politie care sa patruleze, pompieri care sa vina sa stinga incendiile, etc).
La fel, un angajat trebuie sa plateasca din veniturile sale o suma pentru ca statul i-a asigurat educatie si servicii de sanatate, ii asigura protectie, ii face drumuri, etc.
Exista, insa, venituri la realizarea carora statul nu are nici o contributie. Un cetatean care-si vinde un bun – casa sau masina – si realizeaza, astfel, un venit, nu datoreaza nimic statului. La fel, un taran care a realizat o recolta fara sa beneficieze de subventii sau un artist care isi vinde o opera de arta.
Desigur, teoria asta e buna intr-un stat normal, care nu-si permite sa ia sapte piei de pe un contribuabil doar pentru ca structurile sale specializate (fisc, garda financiara) nu sint in stare sa colecteze impozitele.
Pentru ca asta se intimpla in România: din cauza ca peste jumatate din cei care ar trebui sa finanteze existenta statului nu o fac, statul ia mai mult de la cei care sint mai fraieri si platesc.
De ce trebuie impozitate toate veniturile?”
Pentru ca sa aiba de unde fura, in continuare, politicienii. „Politicienii”, de fapt.