De la „cine o fi fost Vasile Alecsandri”, la „care-i treaba cu școala asta”- o dezbatere revelatorie la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”

O mână de elevi de la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” din Bacău a răspuns, joi, provocării lansate de reprezentanții unității de învățământ și ai Facultății de Litere din cadrul Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău de a participa la o interesantă – cel puțin a devenit! – dezbatere având ca temă „Vasile Alecsandri – brand cultural băcăuan?”. Preț de o oră șI jumătate, dezbaterea s-a transformat într-o veritabilă lecție de autocunoaștere și dezvoltare personală, așa cum, de fapt, ne permitem să opinăm, ar trebui să fie toate orele de școală, indiferent că e vorba de cea de matematică, biologie, religie, limba și literatura română, chimie, fizică sau educație fizică, logică ori filosofie etc.

Spunem asta pentru că, deși de la Vasile Alecsandri s-a pornit, „cine o fi fost ăsta și de ce ar trebui, dacă ar trebui, să ne raportăm la el?”, nu despre Vasile Alecsandri a fost vorba la dezbatere, ci despre noi înșine, noi-elevii, noi-profesorii, noi-părinții, noi-sistemul, noi-individul puși în fața provocării de a ne descoperi identitatea prin valorificarea a ceea ce, generic, se numește cultură, sau – bine punctat de către elevi! -, a provocării de a identifica, a naște valori, dacă ele, prin absurd, nu ar exista. „Ar trebui/putea să fie Vasile Alecsandri un brand pentru viața culturală a Bacăului” – a fost „pastila” pe care lect. univ. dr. Adrian Jicu le-a aruncat-o liceenilor, pentru ca ulterior, într-un stil (caracteristic) non-conformist să-i ghideze spre răspunsuri legate de posibile valori, despre cum poate o comunitate să-și valorifice cultura, să identifice simboluri, să le dezvolte astfel încât „modelele” culturale (punem „modele” între ghilimele pentru că s-a convenit, tot în cadrul dezbaterii, că e un termen impropriu pentru ceea ce ar trebui el să semnifice) să domine și să dainuiască într-o comunitate plină de provocări ce țin de sfera comercialului, a depersonalizării (mass-media a ieșit, desigur, șifonată din această poveste).

S-a ajuns astfel, având ca laitmotiv un nume – Vasile Alecsandri -, să se formeze percepții despre ce este școala, dar mai ales despre ce ar trebui ea să fie, despre „ce este informația”, dar mai ales despre „cum este ea transmisă” de la cadru didactic la elev, despre nevoia de resetare a sistemului, dar, pentru că mai e cale lungă până atunci, despre „cum să faci față” sistemului educațional actual. Revelator ni s-a părut faptul că, suntem convinși, prin modul „cum” a fost transmisă informația legat strict de Vasile Alecsandri – moderatorul însuși l-a „desființat” -, mai bine de jumătate dintre elevii participanți la dezbatere vor căuta, chiar și pe furiș, să-l descopere, în adevăratul său rol pentru cultura românească, pe omul Vasile Alecsandri…