De la Oltchim la CFR

Petru DONE

Am o coardă sensibilă când vine vorba de petrochimie și combinatele chimice. Am crescut lângă această industrie și mă doare să o văd murind. Știu că în afaceri și în politică nu au loc sentimentalismele (pentru că despre afaceri și politică vine acum vorba), dar despre ce altceva să vorbim, dacă și în chimie și petrochimie, ca în toate cele, și-a băgat coada politicul?
Despre ce să vorbim? Când vedem cum se fac și se desfac toate în politica românească, de te crucești, nu alta – vorba marelui nostru Ion Creangă, pentru că tocmai am fost în chilia sa de la Mănăstirea Golia. Când vedem cum pierd unii în alegeri, dar se aleg cu ministere în portofoliu, cum alții se fac frate cu dracul până trec puntea, cum nu mai contează poporul, când e vorba de ciolan.

La ora când scriu aceste rânduri, intenția de coalizare între PSD și PP-DD – partidul vestitului jurnalist-milionar-om de afaceri Dan Diaconescu – este certă, dar cert nu este ministerul pe care îl va primi cadou pentru susținerea Marelui Partid. Se aude că ar putea fi vorba fie de Ministerul Transporturilor, fie de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Măi, să fie! Diaconescu la Transporturi? Adică la un domeniu care este în ruină, din care oamenii sunt aruncați ca măselele stricate pentru că CFR-ul, de exemplu, se va restructura prin dizolvare? De ce și-ar dori Diaconescu Transporturile, când în porturi nu mai e mai nimic de vândut, pe calea ferată nu prea mai circulă trenuri, autostrăzile din minunatele planuri nu se mai fac? Dar, să nu vorbim cu păcat. Poate vrea omul să pună, în sfârșit, umărul la revitalizarea unui domeniu pe care „ciocoii” l-au adus în sapă de lemn, să duduie țara de foșgăiala trenurilor, vapoarelor și automobilelor, la câtă circulație va fi într-o economie care se vede treaba că are cel mai mare trend crescător din Uniunea Europeană. Parcă-l și văd pe teleastul de la Vatican cu sacul de bani în spate pe la fiecare departament al Transporturilor, demonstrând ce am pierdut când l-am luat în râs atunci când a câștigat licitația pentru vestitul combinat chimic vâlcean, Oltchim, și când ne-am îndoit ca fierul în forjă că nu are banii promiși pentru redresarea acestei întreprinderi.

Hm! Da, atunci e clar că nu a avut banii promiși, pentru că altfel i-ar fi adus. Oltchim nu e o oarecare făbricuță, ci ditamai combinatul, cu o piață încă viabilă și combinatul era tare apetisant. Atunci de ce la Transporturi? Nu cumva tocmai pentru că CFR-ul, de exemplu, se dezintegrează, pentru că milioane de tone de fier vechi vor deveni disponibile, la câtă șină de cale ferată are România și la câte vagoane și locomtive stau împietrite pe liniile moarte? Plus interesul unora și al altora de a îngropa un sistem de transport, pentru a le permite tocmai lor să înflorească mai ceva ca pomii, primăvara, în grădina botanică. Doamne, ce mai afaceri promițătoare s-ar putea dezvolta în domeniu, ce bani buni ar câștiga (țara) de aici, ce viitor strălucit va avea România fără depășitul sistem CFR!

Tare i-aș spune, astfel, colegului de breaslă cu Maybach și elicopter: vere, fii atent, dacă auzi cumva fluierul impiegatului de mișcare din vreo gară, atunci ia-o pe-a doua, că a treia e ocupată! (E vorba de liniile de cale ferată, nu te gândi la altceva!).