Mihai PAULIUC
Condamnare la … contemplație cu disponibilizări ușuratice în procesul de producție planificată al privatizării. Nu vreau să dau nume subiectivului ghinionist. Cel care raționalizează științific neajunsul înaintării spre orînduirea progresului prosper. Și revin astfel din nou la termenul ocolit din superstiție liber cugetătoare. Socotit în mințile mistice ale analiștilor (prin efectul iradiant produs) drept un experiment programat (și vegheat) al unei plăsmuiri originale. O consecință (firească?) a efortului neproductiv și o măsură (strategică!) de reformare a pauperizării. În alte expresii simpatetice (și stilistice) șomajul (era, căci i-am dat poate nume!) se aseamănă cu o amănare (în termeni) a falimentării…
Continuăm (ocrativ) această schiță de portret a aspirației ce îi trimite pe cei marginalizați la sacul (cel secat) al milei publice. Cît potențial irecuperabil irosit! Cîtă speranță înnegurînd răsăritul fără orizont al zilei de mîine! Cu încălțările mîncate de carii ale dezmoșteniților, relicve (nostalgice) rămase de pe vremea cînd prețul pîinii era cel din rugăciune.
Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. Ne continuăm reportajul (cu ștreangul de gît) privind cu trup și suflet samaritean cum se negociază frățește (și creștinește) salariile (remunerate) după buget, coane Fănică. Și dă Doamne bine. Poate înspre apusul verii, cei mulți și obidiți nu vor mai trage mîța de coadă, cu ochii îndreptați spre fotoliile plușate pe care s-au cățărat arendașii huzurului. Încolo, noi să fim sănătoși, că belele curg și procesul dezmembrării structurilor (ce și-au trăit traiul, și-au mîncat mălaiul) continuă în mod științific (avîntat) să împlinească provocările… meteorologice.
Din acest colț răstignit în univers, vă mai dăm de știre că întregul nostru detașament civic este ferm hotărît să îndure integral dificultățile (vitrege) ale coborîrii urcușului (sau urcușului coborîrii) dînd dovadă conștientă de virtuți rezistente. Imprevizibile.
În calitate de producători, proprietari și beneficiari, triadă cardinală a privatizării liber consimțită, consfințită generos în tinerețea democrației autohtone în drum spre Europa, vom suporta cu același stoicism revoluționar, griji, nevoi, amar, durere (vorba cîntecului) pentru a salva din viață ce mai poate fi salvat și încă ceva pe deasupra. Încheiere în coadă de pește: orice prăpastie poate fi astupată cu pămîntul rezultat dintr-o altă groapă. Săpați, copii ai soarelui! Săpați!
Lasă un răspuns