Picătura chinezească
Mihai PAULIUC
Mai o criză de isterie, mai o criză de sărăcie, mai o scumpire de energie și-un proiect de … năsălie. O ținem așa de înainte, poate ne-nvățăm minte! Una peste alta. Precum varza; precum ceapa. Într-o armonie evolutivă, ne trezim, ușor, ușor în mărețul viitor. Cît de lung și durabil este viitorul și cu ce se mănîncă el (exceptîndu-i polisemiasemantică) știe numai ziua de mîine. Și norocoșii supraviețuitori ai zilei de ieri. Prin milostenia celor de sus păzitori, cărora le dăm noi de pomană, scotocindu-ne binevoitori ( pînă la uitarea de sine) prin buzunarele pustiite de calamitățile… previzibile.Observați și domniile voastre statornici meșteri cititori în stele și în palmele bătătorite de trecerea… vremii, cum , din vorbă în vorbă, nu ducem lipsă de subiecte amestecate, mărunțite în morile de vînt care produc pleavă. Rostite, tăcute, scrise și descrise din dulceața buzelor, scrîșnitului din dinți și din vîrful tocit al condeiului.Ținem asfel, din răsputeri, cu actualitatea obișnuițlor protestatoare, sindicative, la gura sacului gol. La modă astăzi și în mileniul pe care îl viețuim. Încă! Pînă ce va interveni în ” chestiune” Măria Sa Istoria, cu autoritatea-i suverană, ca o cauză dreaptă închipuită inamovibilă imuabilă ca o cauză dreaptă închipuită filozoficește. Abia atunci vom afla cum s-au luptat, cum au murit și cum au visat cei care au trăit de la răsărit pînă-n asfințit” pe un picior de plai!/ Pe-o gură de rai…” În cele din urmă, nu fără un anume rost, ne-a așezat memoria lumii printre cei născuți să fie poeți.
Lasă un răspuns