Deja mi-e dor de liceu!

Flori, discursuri lacrimogene, caiete de amintiri, cam așa se încheie cei mai frumoși ani de școală. Uitînd de bac și de celelalte examene pentru cîteva momente, absolvenții de liceu au încercat să facă din acest sfîrșit, o amintire de neuitat. Nonconformiști sau, dimpotrivă, tradiționaliști, majoritatea elevilor claselor de-a XII a au pregătit ceva special, care să le marcheze trecerea prin liceu. Diplome de onoare, teste de evaluare pentru profi, poezii, strigarea catalogului pentru ultima dată. Mai mult decît toate acestea, cel mai important moment rămîne, însă, banchetul. Ultimul bairam împreună pare a fi încă de pe acum esența acestui sfîrșit. Dacă pînă acum nimeni nu părea marcat de despărțirea de colegi și chiar de profesori, momentele festive de final au reușit să stîrnească sensibilitatea tuturor. Mulți au ajuns să mărturisească acum faptul că este prima dată în cei patru ani cînd regretă despărțirea de liceu. Profii cei mai temuți de-a lungul acestor ani s-au dovedit la final cei mai de treabă. Momente unice, care probabil nu vor avea echivalent niciodată și pe care le vom povesti cu toții atunci cînd vom ajunge cu barba sură.

Nimic nu va egala clipele petrecute împreună cu colegii, orele plictisitoare, micile șicane puse la cale pentru a enerva cîte un profesor, afurisitele lucrări care stricau mediile pe ultima sută de metri, chiulul care a salvat „masa” de atîtea mii de ori. Clasele unite sînt ceva mai rare și, acolo unde au existat, lasă regrete adînci celor care au făcut parte din aceste colective. Și nimeni nu realizează acest lucru pînă în ultimul moment, cînd fiecare devine conștient că este pentru ultima dată cînd petrece alături de colegi. Ținutele de gală care au nenorocit buzunarele părinților au trădat încercările foștilor elevi de a se face neuitați. Îmbrățișările de sfîrșit s-au lăsat cu lacrimi și cu declarații de iubire veșnică. Un exemplu este clasa a XII a E de la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”, care s-a remarcat mereu prin spiritul de echipă: „Acești ani au fost probabil printre cei mai speciali din viața noastră. Nimeni nu a crezut pînă acum că vom ajunge să regretăm despărțirea de liceu, de colegi și de profesori. În mod cert nu vom uita nimic din ceea ce am trăit în liceu. Nu vom uita clasa și nici pe cea mai tare dirigă, doamna Maria Berceanu”, au declarat emoționați tinerii absolvenți. Chiar dacă rămîne doar o amintire, în mod evident, liceul este una dintre cele mai frumoase treceri ale noastre. (Roxana POPA)