Cum sa privesti rezultatele ultimilor alegeri, in urma carora am putea spune ca s-a ajuns la incredibile ciudatenii. Ce sa crezi despre faptul ca, desi este vorba de vot uninominal, calculele arata ca, pentru Senat, dintre cele aproape sapte milioane de voturi exprimate, doar trei milioane au functionat pentru alegerea unor candidati, in vreme ce patru milioane au intrat la redistribuire, astfel ca multi perdanti au ocupat unul dintre cele 137 de fotolii alocate senatorilor. La fel si pentru Camera Deputatilor, pentru care s-au redistribuit tot patru milioane de voturi. La cine au ajuns ele, probabil nu vom sti niciodata. Ceea ce se vede insa este ca, desi ne tinem de Lege asa cum a fost facuta ea, ajungem la o eroare de peste 50%. O eroare ce arata ca printr-o „redistribuire” bine directionata, un mic partid ca PRM sau PNG ar putea deveni, fara sa fi primit voturi, majoritar in Senat si Parlament. Hai, o eroare de doua-trei procente ar mai merge, desi ar fi enorma si ea. Dar la peste 50%, iti dai seama ca te-ai dus de pomana la vot, deoarece votul tau nu a ajuns la cel votat de tine, ci la un altul. A fost, totusi, ceva ce mi-a placut in timpul acestei curse de o zi pentru putere, cind oamenii au iesit sa voteze. Mi-a placut ca primul sondaj facut in fata sectiilor de votare au dat PSD-ul cistigator. Si de ce m-a bucurat oare? Nu din alt motiv, dar am avut ocazia sa-l vad pe Mircea intr-un soi de recital, de framintare, de asudare, de fragezire. E drept, nu s-a vazut de-a dreptul prim-ministru, deoarece stia limpede ca aliantele dreptei, la care el nu are nici o sansa, il vor depasi. Dar si-a sustinut, macar pentru o zi, pozitia si si-a dat arama pe fata. Aceea de a se crede infailibil, cel mai capabil posibil prim-ministru si chiar omul providential al Romaniei (insa pretentia aceasta sa i-o trecem cu vederea, pentru ca toti candidatii la functia de premier trebuie sa poarte aceasta masca). Mi se parea de mirare ca Ion Iliescu il acuza acum ceva vreme pe Mircea Geoana de infatuare. Acum am putut vedea ca Ion Iliescu avea dreptate. Mircea Geoana fierbind in suc propriu, aprins, scaparator, imbujorat, a fost unul dintre deliciile actualelor alegeri. Si a mai fost inca o desfatare. Cu putin inainte de ziua alegerilor, candidatii la fotoliul de premier au iesit la rampa, pe un post de televiziune caruia i-a venit ideea sa-i invite sa vada ce au de spus. M-am amuzat destul de bine. Tariceanu, folosind atuul de a fi prim-ministru in functie, incerca sa dea de inteles ca stie bine problemele despre care se vorbeste si le taia macaroana celorlalti: noi am facut si am dres, zicea el, pentru ca, la urma, sa spuna aceleasi generalitati, cu alte vorbe, rostite si de ante-vorbitori. Stolojan zimbea mereu, incercind sa lase impresia detasarii si superioritatii. N-a reusit prea bine deoarece, desi pe faza, iti dadea senzatia ca ar fi absent, sau, daca nu absent, dezinteresat de a fi premier. La polul opus, Geoana, era adinc bagat in priza, una ce pe semne scotea scintei in platou. Si incerca sa dea impresia ca are mult mai multe de spus decit reusea sa spuna, dar timpul conta-cronometru e dusmanul lui. Si ofta a resemnare. Al treielea deliciu a fost Vadim, ravasit peste poate ca primul sondaj nu i-a alocat cele sase procente pe care conta… Pina la urma, din tot ce s-a intimplat la alegeri si in urma declaratiilor, ce pronostic am putea da? Cine va fi prim-ministru? Cum Traian Basescu va avea cuvintul cel greu de rostit, si dupa cum arata procentele cistigate de partide in alegeri, tare ma bate gindul ca Stolojan va fi cel ales. Cu conditia sa vrea asta. Pentru ca Geoana, fie de-ar fi cistigat PSD-ul alegerile la scor, tot n-ar fi pupat fotoliul de premier. Iar Tariceanu, desi a transmis un mesaj chiar prea putin subtil Presedintelui, nu are cum sa mai fie agreat de Traian Basescu dupa luptele, mai mult sau mai putin surde ce s-au dat intre ei. Dar vom trai si vom vedea – fiindca in Romania traim si orice surpriza e posibila.
Dan PERSA
Lasă un răspuns