Delictul de motivatie

O intrebare insistenta imi tot da tircoale in ultima vreme: ce se mai intimpla cu confratii nostri de peste munti? Recent, am revazut vechi colegi de breasla la o reuniune gazetareasca din Ardeal, care mi-au confirmat ceea ce stiam si din alte surse; anume, ca romano-catolicii din judetul Bacau sunt iarasi subiect al presei maghiare, care aloca spatii deosebit de consistente pentru aspecte care, chiar daca ar fi reale si probante în teren, nu îsi explica de ce eu sau alti jurnalisti bacauani nu ne aplecam asupra acestor probleme încercind sa informam opinia publica.
În aceasta situatie a trebuit, practic, sa ofer o serie de explicatii pentru a clarifica lucrurile, precizind ca în zonele cu populatie ceangaiasca viata decurge normal, cu bunele si relele de zi cu zi, oamenii fiind preocupati de activitatile în gospodariile lor si ignorindu-i total pe „grijuliii aparatori ai ceangaimii” de la Asociatia Maghiarilor Ceangai din Moldova (AMCM), care, de douazeci de ani încoace, parca nestiind sa faca si altceva, aduc în atentie aceleasi doua probleme: învatamintul si pastoratia în limba maghiara. Important este faptul ca, odata epuizate toate pretextele de lamentatie folosite în ultimii ani cu orice ocazie – emisiuni radio-tv, manifestari culturale, congrese cu specific etnic, simpozioane pseudo-stiintifice etc. -, s-a trecut la reanimarea aceleiasi vechi probleme a „ceangailor din Moldova”, ramasa, în opinia unora, nerezolvata.
Dintr-o astfel de „ratiune” apare si interesul subit, de data recenta si deosebit de consistent, al mass-media de limba maghiara din Transilvania si Ungaria pentru un asa-zis conflict aparut în satul Nicoresti, comuna Pirgaresti, din judetul nostru, unde, zice-se, autoritatile locale ar continua „genocidul cultural asupra ceangailor”. Domnul Hegyeli Attila, un „ceangau” neaos, din Sfintu Gheorghe, judetul Covasna, este cunoscut pe meleagurile noastre ca unul care sufera grav de grija „fratilor ceangai-maghiari” din judetul Bacau, pe care îi tot „protejeaza” ca sa nu fie asimilati de români, folosind sustineri financiare si materiale primite de peste granita (cam subtiri, totusi, am zice, fiind posibil ca o parte din acele ajutoare sa se mai rataceasca pe traseu, pe la alti sustinatori ce transpira din greu pentru ca „ceangaii” sa o duca mai bine!).
O scurta aplecare asupra greutatilor întimpinate de „dascalii” lui Hegyeli în judetul Bacau a mai scos la iveala o „confruntare” între autoritati si „apostolii” maghiari din zona, pe care, initial, n-am înteles prea clar de ce mecanismul de presiune al publicatiilor maghiare a evitat s-o puna pe tapet cu aceeasi vehementa cu care au facut tapaj de situatia de la Nicoresti. Este vorba de cazul înregistrat în satul Tuta, comuna Tirgu Trotus, unde cetateanul ungur Varga Istvan desfasoara activitati similare de predare în limba maghiara într-o casa achizitionata de AMCM, sustinind ca este un simplu voluntar ce nu primeste simbrie pentru activitatea depusa. Raspunsul este simplu: speta nu era „reprezentativa” pentru soarta romano-catolicilor din judetul Bacau, fiindca la Tuta oamenii locului l-au reclamat pe „dascalul neamului maghiar” la politie fiindca, din prea multa preocupare didactica, acesta „uitase” ca trebuie sa respecte legile tarii noastre si sa obtina permis de sedere, în prealabil.
Dar lucrurile nu se opresc la aceste aspecte. Pastoratia in limba maghiara este o alta problema pe care animatorii AMCM o tot flutura printre presupusii sai „supusi” si pe care o vom aborda intr-un articol viitor.