Democratia cu un singur sens

Ma surprinde modul in care unii se dau cu fundul de pamint incercind sa acrediteze ideea ca demonstrantii din ultima saptamina au iesit in strada nu pentru ca ar fi avut ceva de spus, ci pentru ca au fost platiti sa strige.

Tot felul de intelectuali care se considera de dreapta desi sug virtos la tita atrofiata a Bugetului depling faptul ca in strada a iesit „prostimea”, „tablagiii”, „bosorogii”. Altii au folosit cuvinte mai dure gen „viermi”, „ciumpalaci” sau „mahalagii”.

Este trist sa constat ca acesti demiurgi ai democratiei, acesti guru ai demonstratiilor anti-sistem, zeii protestului civic considera ca numai ei au dreptul sa iasa in strada si sa denunte coruptia guvernelor de stinga, mafiile abonate la contracte cu statul sau dictatorii mari, mici si mijlocii care dau cu tifla drepturilor omului.

Pentru ca – nu-i asa? – ei sunt aristocratia democratiei care nu accepta ca rolul sau sa fie contestat de oaresce proletari care abia au invatat alfabetul luptei de clasa.

Am vazut pe bloguri si in presa controlata de Putere aceasta atitudine a „intelectualilor” de a-si acoperi nasul pentru ca distinsele lor organe olfactive sa nu fie agresate de duhoarea celor iesiti in strada.

Si am mai vazut un bocet colectiv care se vrea argument suprem al conservarii actualei situatii: „Pe cine punem in loc?”

Raspunsul e simplu: pe oricine altcineva.

O eventuala noua Putere nu va face minuni. Nu va scoate tara din criza in citeva saptamini. Dar va putea rezolva problema delicata a democratiei românesti: lipsa dialogului. Guvernul va trebui sa guverneze si nu sa dea legi. Legile trebuie lasate in seama Parlamentului pentru ca altfel ajungem in situatii delicate cum este cea de azi.

Pentru ca românii n-au iesit in strada pentru ca traiesc prost. In mod paradoxal, inca mai este loc de taieri: românul e un supravietuitor prin definitie. Daca nu-i cade, atunci ii pica. Mai schimba o suta de euro daca ramine fara bani, munceste la negru, nu-si plateste taxele; in fine, gaseste solutii.

Românii, in schimb, au iesit in strada pentru altceva. Si aici este cheia paradoxului societatii actuale: poti sa pui biruri, sa-i tai lefuri, sa-l lasi muritor de foame, românul rabda. Dar sa nu te puna pacatul sa-l iei de fraier si sa-i scuipi in ciorba ca-ti aplica o perversa ca pe Tirgu Ocna de nu te vezi. Sau ca la Tirgoviste.