Democrația nu-i un chilipir!

De parcă n-ar fi existat probleme mai importante în țara asta, liderii USL ne-au anunțat că ar dori „o demisie de bunăvoie” a celui care girează funcția de președinte al Statului! Motivul? Ne-ar costa mai puțin scrutinurile programate în 2014! Adică am comasa alegerile pentru Parlamentul European cu niscaiva anticipate prezidențiale. Un fel de ofertă „2 în 1”, ca la produsele greu vandabile de prin supermarketuri…

Dincolo de faptul că propunerea este nerealistă, ea scârțâie și din perspectiva principiilor democratice. Este nerealistă deoarece Băsescu nu va renunța nici măcar la un minut din mandatul lui câtă vreme viitorul este gri pentru el. După opt ani, sper că am învățat cu toții ce fel de personaj am cocoțat în cea mai înaltă funcție din stat. Probabil că va trebui să-l mai suportăm aproape doi ani și să ne rugăm să ne dea Dumnezeu mintea de pe urmă…
Problema nu este la Băsescu și partizanii lui. Ei își văd de propriile interese și trag cât pot pentru a amâna ziua judecății.

Alții sunt datori: liderii USL încep să înțeleagă faptul că nu din nețărmurită dragoste a poporului au ajuns la putere. În februarie 2012, demonstranții din toate marile orașe ale țării cereau „Jos Guvernul!”, „Jos Băsescu!” și „Alegeri anticipate!”. Din trei, doar una dintre cerințe a fost rezolvată: s-au dus echipele Boc și Ungureanu, însă „maestrul” de la Cotroceni a rămas pe poziție. Iar „anticipatele” de-atunci nu înseamnă „anticipatele” propuse pentru mai 2014! Ceea ce ne sugerează acum domnu’ Ponta este un „chilipir”: cică am face economie dacă nu am organiza două reprize de alegeri. Păi economii putem face dacă miniștrii ar veni la serviciu cu bicicleta (ca-n Luxemburg sau Olanda) sau dacă am plăti mai puține pierderi (și furtișaguri!) pe la companiile de stat… Costurile pentru o tură de alegeri cred că s-ar amortiza dacă parlamentarii n-ar circula o lună cu mașinile de serviciu. Democrația este un sistem relativ costisitor, bazat pe exprimarea periodică, la termenele stabilite, a opțiunilor electoratului. „Eficientizarea” transformă sistemul într-unul „second hand”, un fel de parodie a democrației. Propunerea „economică”, dusă la absurd, ne îndeamnă să facem alegeri odată la 20-30 de ani, să numim președinții și premierii pe viață, să facem Parlament unicameral populat doar cu câte un reprezentant din ficare județ (de ce 300 când se poate doar 41?!)… Dintr-odată, democrația devine un adevărat chilipir! Ni l-am permite (chilipirul!) chiar și noi, cei care nu mai avem banii necesari asigurării unui trai decent pentru bătrânii care au muncit o viață…

Probabil că pe cei care vin cu ideea anticipatelor comasate îi animă teama că în următoarele 20 de luni nu vor putea dovedi putința și voința de a schimba în bine viața românilor, de a da o nouă față acestei țări. Orice rateu la guvernare va spulbera avantajul electoral din acest moment. Cătă vreme votul din 2012 a fost marcat de ură și furie (nu de credințe doctrinare și simpatii partinice), politicienii (fie ei la putere sau în opoziție) devin conștienți de amenințarea populară. Buna administrare a țării nu depinde fundamental de câte și ce alegeri avem într-un an. În Anglia sau în Germania, mai tot timpul sunt alegeri parțiale, pe regiuni, districte sau landuri. Însă acolo economia își vede de drumul ei, partidele decontează în fața electoratului activitatea și nu-i trece nimănui prin cap să facă un gheșeft cu democrația. Când vom învăța și noi lecția asta simplă?

Ștefan RADU