Cînd doi tineri se ceartă toată lumea este pe dos. Doi vecini de scară de-ai mei, adică cei doi „porumbei” ai blocului, nici nu se mai privesc în ochi. Ea simte că i s-au scufundat toate corăbiile. Nici el nu se simte prea în largul lui și se aude că nu mai iese cu baieții de cartier să joace fotbal… Ce mai, tristețe mare. Erau cuplul cel mai cel din zonă. Acum, totul s-a ruinat. Fiecare își îneacă amarul în felul lui. Cel mai trist este că, pe moment, li se pare că niciodată soarele nu va mai răsări pe strada lor.
Numai că nu doar ei s-au confruntat cu astfel de probleme. Greutăți zilnice, eșecuri de amploare sau pierderea unei persoane dragi – fiecare dintre noi s-a confruntat, macar o dată în viața, cu astfel de obstacole. Este ușor să spui: „Necazul meu este cel mai mare, sînt o victimă și nimic nu va mai fi ca înainte”. Ceea ce pentru tine este o problemă minoră, pentru altcineva se poate transforma într-o adevarată tragedie. Indiferent însa de amploarea necazului ivit în calea ta, este important sa nu te lași copleșit.
Uneori, vîrsta cea mai fragilă, sensibilă și plină de greutăți este adolescența. De acești ani, practic, atîrnă toată viața, iar ceea ce hotărăști acum poate avea un efect surprinzător mult mai tîrziu. Școala, profesorii, stresul și competiția sînt numai cîțiva „factori” care te pot influența pe plan profesional. Dar ce te faci cînd intervin probleme de buget, familie, adaptare. Atunci tinzi să transformi disperarea în greșeli.
Dar oare tu nu știi că orice sfîrșit este un nou început? Tot ceea ce tu trebuie să faci este să transformi greșelile și obstacolele într-un punct de plecare pentru un viitor mai bun. Un procent semnificativ din populația globului afirmă că un viitor mai strălucit presupunesă uiți, dacă poți, de eșecuri. Tot ceea ce tu trebuie să faci este să transformi greșelile și obstacolele într-un punct de plecare pentru un viitor mai bun.
Un procent semnificativ din populația globului afirmă că un viitor briliant se bazează pe eșecuri uitate. Studiile făcute de psihologi afirmă că amintirile care au generat supărare, teamă, disperare sau durere sînt imortalizate în psihicul nostru și alcatuiesc o „imagine” în mintea fiecăruia. De aceea, la orice psiholog vei merge, îți va da trei sfaturi esențiale: să găsești un titlu sugestiv scenei care nu-ți dă pace, să îndepărtezi imaginea undeva în exteriorul tău sau, pur și simplu, încadreaz-o în limitele norilor. În plus, trebuie să privești totul ca un spectator și să realizezi ce distantă mare s-a creat între tine și film. Apoi, șterge culorile și transformă scena în „alb-negru”, pentru că nimic nu te mai leagă de acea durere, iar vizualizarea amintirilor va fi unică și irepetabilă. Păstrează în gîndul tău acest sfat și uită de grijile tale pentru o secundă. Deschide apoi ochii și totul va fi bine… (Mădălina STURZU)
Lasă un răspuns